Tag Archives: Fenomenologie

Corp vs. trup: asigurari fara certitudini

Prima parte a titlului acestui post prezinta o distinctie foarte importanta in opera si gandirea lui Michel Henry: CorpsChair, ea, distinctia, fiind (pre)luata si (re)analizata de catre Parintele Ioan Ica Jr. (unul dintre putinii teologi ortodocsi de o incontestabila valoare) in prefata sa la o opera mai putin obisnuita in peisajul ortodox traditional:

Jean-Luc Marion: Fenomenul erosului (Deisis, 2004).

Analizand schematic, esenta cartii se “reduce” la doar doua prezente fundamentale si fenomenale:

Corpul – situat in exterioritatea si vizibilitatea anonima a lucrurilor inerte si insensibile a lumii.

Trupul – situat in interioritatea si invizibilitatea subiectiva a vietii care se autoafecteaza pe ea insasi (in sens fenomenologic – nota Lante’) identidicandu-se cu simtirea de sine insasi a vietii din el.

Mai pe inteles, trupurile sunt, asadar, invizibile, nu se vad (doar corpurile se vad) si ca atare se expun unele altora nude , intrucat capacitatea lor de a simti si a resimti nu poate aparea direct in nici o lumina. Cu toate acestea, anticipand alta excelenta aparitie Marion, trupul, chiar invizibil fiind, nu este ascuns deoarece, prin prezenta sa in-vizibil(a) devine subiectul revelatiei. Si, ca orice Revelatie, aceasta descoperire este fulgeratoare, innebunitoare dar…de foarte scurta durata, ea producand in momentul in care se produce o stare de suspendare brusca, de echilibru perfect. In urmatoarea fractiune insa – adica chiar in clipa in care crede ca-si atinge implinirea – urmeaza caderea, prabusirea in lumea corpurilor exterioare si in vizibilitatea profanatoare, pentru ca lipsita de semn si simbol. Si totul se reia de la inceput, iar si iar.

Spre deosebire de corpurile din lume care imi rezista, trupul nu-mi rezista, se retrage, se lasa patruns; (patruns nu in sensul de absoluta contopire/confundare, ci in cel calcedonian: fara a se amesteca, fara a se separa) intrand in trupul patimitor al celuilalt, ies din lume si devin trup din trupul lui si trup al trupului sau, celalalt dandu-ma mie insumi pentru ca ia initiativa de a-mi da propriul meu trup.

Asadar, ceea ce vedeti in imaginea de la inceputul acestui post este un corp care, simbolic, incearca sa arate ca are totusi un trup taindu-si haina.

Revenim. Intre cele doua – corpul si trupul – exista un divort. Radical, am putea spune. Cele doua se intalnesc – in general – doar in punctul culminant al orgasmului, moment in care, asa cum arata din nou Ica Jr. citandu-l pe Marion, se produce o suspendare, tocmai cea despre care am mentionat mai sus. As putea spune o dubla suspendare: una a spatiului si a timpului acestei lumi, cealalta a celor doi, unul fata de celalalt – fiind unul in celalalt, fara a se confunda, si, in acelasi timp, fiind unul in fata celuilalt, admirandu-se reciproc, intr-o veritabila kenoza erotica.

Fenomenul erosului este o lectura obligatorie pentru cei interesati de asemenea probleme si aceasta din cel putin trei motive:

1. reprezinta una dintre extrem de putinele incercari de a crea o adevarata teologie a erosului uman (inclusa sexualitatea) in cadrul crestinismului.

2. (re)prezinta, dupa destule secole, corpul fara prezumtia de vinovatie ci ca si realitate iconica insetata de iubire si, de aici, de dialog.

3. volumul – rezultat a peste 25 de ani de reflexie – incearca o depasire radicala a disjunctiilor schizoide in care au cazut atat teologia (sexualitatea este motivata doar pentru reproducerea speciei) cat si metafizica/filosofia (reducerea vietii la biologic, a ratiunii la calcul) moderna. Rezultatul? Se pare ca pariul imposibil – acela de a gandi/rescrie nemetafizic ci fenomenologic filosofia si teologia – a fost castigat.

Doar o simpla remarca mi-as permite referitor la astfel de aparitii (colectia Philosophia christiana): avand de-a face cu niste lecturi extrem de dense si, la un moment dat, foarte alunecoase la nivel de terminologie/traducere mi-ar place ca volumele sa fie in editie bilingva.

P.S. Corpul ca si proteza… Corpul in culturile alternative de tip BME sau EBM:

Zpira & Co.

De ultima ora:

Situl oficial

———————–

O mica revenire.

David Wood, fondatorul celebrului TG, spunea intr-un interviu:

Will there be a “new flesh” of the future? Or will the body disappear?

The Body is already begining to merge with technology, and mutate into a potential new super body of the future. And this will continue, but I don’t see the body disappearing.

Ok, lasati-ma sa nu fiu de acord. Parerea mea este ca viitorul corpului (politic si religios) sta in disparitia corpului.