Tag Archives: Europa

Karakuri

Cele mai sofisticate Karakuri au fost create in perioada Edo folosindu-se cunostinte mecanice de orologerie importate din Vest.

The mechanical clock, in whose perfection the scientists and craftsmen of the 17th century invested so much energy, was the most suitable analogue to natural / mental / social processes for more than one reason. A clock is a machine that, once wound, work of itself. Its work is not a work on something. Its work is performed by the very regularity of its motion. So also does the Universe. The mechanical clock, which became the handiest example of the superiority of European culture over others, was also the supreme example of knowledge-by-construction. The knowledge of its construction is identical with the knowledge of its reconstruction. The Chinse and Japanese, who lacked this knowledge, were incapable of repairing the European clocks of which they were so fond and which they imported in ever-growing numbers in the 17th century. This may have led the authors of the Logique du Porte-Royale* to another famous simile. A Chinese Aristotelian, given a clock, will attribute its regular beats to its “sonorific quality”.

…si cand te gandesti ca cele mai sofisticate Karakuri si, implicit, corespondentele lor europene, automatele, functionau fara electricitate.

____

* Antoine Arnauld & Pierre Nicole – jansenisti, membri ai comunitatii de la Port-Royal.

Evr. 13, 14

Cetatea ideala, orasul ideal… Spatiul urban ideal.

Lucrand astazi la diverse chestii, m-am lovit neasteptat si, din fericire, doar mental, de versetul a carui cod formeaza titlul acestui post. Pavel, un tip seminebun, cosmopolit pana in panzele albe, fondatorul unui crestinism astazi disparut – crestinismul de tip urban, unul construit in jurul catedralei aflate in mjlocul urbei si nu a manastirii aflate extra muros – a scris intr-o scrisoare  (cea catre Evrei) o chestiune fantastica:

For here we do not have an enduring city, but we are looking for the city that is to come.

Spatiul urban – care este, la modul ideal, spatiul civilizat prin excelenta, un spatiu ordonat, un spatiu rational, un spatiu curatat – este o metafora mai mult decat prezenta in spiritualitatea crestina (atat in cea orientala, cat si in cea occidentala). In multe scrieri, orasul ramane un ideal de civilizatie, Ierusalimul cel ceresc.

Utopiile propun, in marea lor majoritate, modele noi, revolutionare, de viata sociala. Din aceste modele se naste un altul – cel al spatiului ideal, al cetatii ideale. In general metaforele urbane sunt asociate cu gandirea / perioada Renasterii (vezi arhitecti / ganditori ca Leon Battista Alberti, Filarete, Francesco di Giorgio Martini etc.). Acest lucru insa nu inseamna ca in partea orientala a Imperiului – in ceea ce va deveni mai tarziu Bizantul – aceste reflexii nu au existat.

In fine… Ceea ce m-a interesat in special a fost relatia dintre miscarile utopice si spatiile ideale. Transhumanismul este o miscare contemporana de stofa utopica si, ca orice utopie care se respecta, are nevoie de propriul spatiu ideal. Acesta ramane insa pana astazi unul destul de nedefinit, probabil si din cauza ca miscarea nu are un singur ideolog, ci o turma intreaga de aspiranti la acest statut. Care sa fie cetatea statatoare / ideala a Transhumanismului? Raspunsul meu personal la aceasta intrebare este: spatiul virtual. Un spatiu care nu este destinat sa devina ceva, ci poate sa devina orice.

Am impodobit acest post cu cateva schite realizate de Jacques Perret de Chambery, un arhitect calvin despre care puteti afla mai multe aici.

Imagini preluate din volumul: Architectura et perspectiva des fortifications & artifices / de Iaques Perret.

Despre Cetatea ideala sau dialectica întemeierii, aici.

O minunata carte a profesoarei Bianca Kühnel (nascuta in Romania) despre reprezentarile Ierusalimului in arta primului mileniu crestin, aici.

Mega-City One

Cine nu isi aduce aminte de Judecatorul Joe Dredd, the most famous of the elite corps of Street Judges that run Mega-City One? Multi isi aduc aminte… Dar nu despre politistul paros vreau sa va povestesc aici, ci despre mahalaua infecta in care el si altii ca dansul isi faceau meseria: Mega-City One.

Povesteam cu ceva timp in urma cu un amic despre planurile urbanistice de viitor ale Helsinkiului: crearea unei mega-zone urbane care sa acopere o buna parte din sudul FIN. Si ii spuneam: stii, orasul este ca oxigenul. Ceea ce iti intretine viata, te si omoara.

Cand cu peste 30 de ani in urma aparea primul numar din 2000 AD, marile aglomeratii urbane erau deja o realitate. De atunci si pana astazi:

Mega-City One nu (mai) apartine fictiunii, iar proiecte ca Shimizu Mega-City Pyramid isi asteapta constructia.

_____________________

Un articol excelent, aici.

City in a Pyramid.

Sky City 1000. Si aici.