Tag Archives: Cultura

A doua oara

Mda… Si cand le spun astora de la Uni’ ca daca vor sa inteleaga pe ce lume traiesc sa puna mana si sa citeasca Parintii, imi zic ca-s nebun si fundamentalist. Da’s fani Foucault? Is! Big time! Foucault in sus, in jos, fap fap fap.

Sa recunosc: prin el am reajuns la Parinti. Prin el si prin Peter Brown. Ambii niste tipi super, dar “incompleti” – Parintii “bizantini” sunt aproape absenti din analizele lor. Peter Harrison implineste treimea, continuand sa incurajeze lipsa. Incerc, dupa puterile-mi, sa umplu cateva din aceste fisuri.

> Michel Foucault and theology: the politics of religious experience.

Riccardo Campa – Mutare o perire [2010]

Iata ca si italienii au inceput sa fie prinsi de febra transumanista. Cartea lui Campa ne-o demostreaza. Limbajul bombastic – deloc strain stilului italian, sa fim sinceri – ne izbeste ca o pendula ce se misca doar intr-o singura directie – paradoxal? – inca de la titlu:

Mutare o perire. La sfida del transumanesimo

Woooow!! Pe langa asa ceva, Fiinta si timp suna ca nuca’n perete.

Cu prefata scrisa de Stefano Vaj, membru marcant in Associazione Italiana Transumanisti si in The Order of Cosmic Engineers, volumul se vrea a fi o viziune europeana asupra viitorului ce ni se ofera.

Oricum ar fi, am avut supremul ghinion (sau volumul l-a avut) sa-l citesc in timp ce ma chinuie un junghi teribil in coasta.

Ce ne face sa fim ceea ce suntem… Eternele probleme sunt reluate – ce ne face sa fim oameni, relatia dintre real si digital etc. – aceleasi raspunsuri post-iluministe, libertariene, reductioniste, standard, copycat-uri americane, sunt oferite. Daca e vorba sa iesim din paradigma modernitatii si a post-modernitatii, cred ca inca mai este enorm de lucru (tocmai de aceea, la o prezentare pe care am sustinut-o de curand la scoala, am inceput cu intrebarea: What means not to be human?).

Volumul lui Campa este foarte slab in comparatie cu Dupas & Huber. Cand insa distrugi ceva, ar fi recomandat sa pui altceva in loc. Asadar, daca ar fi sa recomand o carte cu mult mai profunda decat cea a lui Campa, si poate chiar mai scandaloasa, ar fi Sean Cubitt, Simulation and Social Theory (poate fi rasfoita aici).

O prezentare, aici (in italiana).

Un interviu, tot in italiana, cu R. Campa, aici. Citind acest interviu, nu m-am putut abtine sa nu ma prapadesc de ras (cu tot cu junghiul din coasta). Cica “Con tranhumanismo gli uomini si interrogano su una nuova domanda…: che cosa sto diventando?” Nouva?!