Tag Archives: crestinism

Urland la Luna

Cateva cratere lunare ce poarta numele unor savanti iezuiti (astronomi, matematicieni). In ordine cronologica:

Christopher Clavius (1538 – 1612)

Matteo Ricci (1552 – 1610)

Giuseppe Biancani (1566 – 1624)

Georges Furner (? – 1643)

Adam Tanner (1572 – 1632)

Christoph Scheiner (1573 –1650)

Charles Malapert (1581–1630)

Mario Bettini (1582 – 1657)

Denis Pétau (1583 – 1652)

Gerolamo Sersale (1584–1654)

Niccolò Cabeo (1586 – 1650)

Niccolò Zucchi (1586 – 1670)

Johann Baptist Cysat (1587 – 1657)

Hugh Sempill (1589 / 1596 – 1654)

Christophorus Grienberger (1561 – 1636)

Giovanni Battista Zupi (1590 – 1650)

Georg Schomberger (1597–1645)

Giovanni Battista Riccioli (1598 – 1671

Athanasius Kircher (1601 / 1602 – 1680)

Jacques de Billy (1602 – 1679) > one of the first scientists to reject the role of astrology in science. He also rejected old notions about the malevolent influence of comets.

Théodore Moret (1602 – 1667)

André Tacquet (1612 – 1660)

Francesco Maria Grimaldi (1618 – 1663)

Ruder Boškovic (1711 – 1787)

Christian Mayer (1719 – 1783)

Maximilian Hell (1720 – 1792)

Francesco de Vico (1805 – 1848)

Pietro Angelo Secchi (1818 – 1878)

Fényi Gyula (1845 – 1927)

John Georg Hagen (1847 – 1930)

Franz Xaver Kugler (1862 – 1929)

Johan Willem Jakob Antoon Stein (1871 – 1951)

Paul A. McNally (1890–1955)

Copernic si mormantul (ne)gasit

Citeam azi:

Copernicus a lasat sa i se scrie pe mormânt aceste cuvinte pline de umilinta: “Eu nu cer harul ce l-a primit Sf. Pavel, nici favoarea de care s-a bucurat Sf. Petru, ci implor numai pe aceea care a fost acordata talharului din dreapta”.

Citat de la IPS Ioan Ploscaru.

“Wow!”, mi-am spus. “Asa a lasat? Tipul asta chiar a fost awesome.” Dupa ce m-am dezmeticit din imposibila aiureala metafizica, am spus: dap, a lasat. Dar unde a lasat? Unde?! IPS-ul nu ofera nici o trimitere. Jale. Sa cautam… Caut. Nimic. Sa mai cautam! Ca vorba aia, citeaza IPS-ul, sursa de necontrazis, infailibila. Pai!

Nu disperam! In aceeasi carte, cateva pagini mai tarziuuuuuu:

Deci: Non parem Pauli gratiam requiro, Veniam Petri neque Posco, sed quam In crucis ligno dederas latroni, Sedulus oro.

Pe forumul matematicienilor, aflam si mai muuuuulte amanunte:

se pare ca versurile apartin lui Papa Pius al II-lea si au fost gasite printre hartiile lui Copernic. Au fost (versurile) mentionate / publicate de Ernst Zinner in Entstehung und Ausbreitung der Copernicanischen Lehre (Erlangen, 1943), p. 245.

Si uite asa am gasit unde a lasat preotul (?) catolic respectiva inscriptie. Ulalaaaaaaaaa!

Problema e ca nicaieri nu am gasit ca respectiva poezioara ar fi fost destinata de Copernic sa-i fie pusa pe mormant. Teribil!

In comun

Chestii citite si descoperite.

Pana acum identificasem 2 elemente fundamentale in structura de baza a crestinismului care au condus, incet, dar sigur, la imaginea pe care o are lumea contemporana. Cu ceva timp in urma am identificat un al treilea: dogma creatiei ex nihilo. Iata cum prezinta Andrew Louth, in cartea sa Originile traditiei mistice crestine, respectiva chestiune si implicatiile pe care le-a avut:

+++

Invatatura creatiei ex nihilo a avut implicatii profunde pentru teologia dogmatica si mistica. A ridicat probleme fundamentale privitoare la schema de gandire platonica. In platonism si, pana la un nivel, la Origen, contemplatia reprezenta un principiu unificator. In spatele acesteia statea ideea platonica a inrudirii sufletului cu divinul > ea facea posibila contemplatia si se realiza in contemplatie. Dar o asemenea idee despre inrudirea sufletului cu divinul a fost distrusa de dogma creatiei ex nihilo. Aceasta implica faptul ca separatia ontologica fundamentala este intre Dumnezeu si creatura, de care tin in final atat sufletul, cat si trupul. Sufletul nu are nimic in comun cu Dumnezeu; nu exista nici o inrudire intre el si Dumnezeu… In crestinism, contemplarea nu mai poate realiza o inrudire cu divinul, caci o astfel de inrudire nu exista. Odata inteles acest lucru, aceasta premisa particulara a invataturii contemplatiei la Origen e indepartata. La Atanasie, reactia impotriva lui Origen devine evidenta mai ales in Despre Intruparea Cuvantului… Afirmarea clara a invataturii creatiei ex nihilo, care, incepand cu Atanasie, devine o premisa acceptata in teologia patristica, a dezvaluit un abis ontologic intre Dumnezeu si creatura si, a fortiori, intre Dumnezeu si suflet > o ruptura totala cu traditia platonica. Atanasie nu neaga ca intre Dumnezeu si suflet exista o similitudine reala. Ceea ce neaga, si impreuna cu el intreaga traditie patristica, e existenta unei inrudiri naturale intre cei doi. Abisul dintre creat si necreat va fi subliniat si mai radical la Grigorie de Nyssa, el fiind atat de imens incat sufletul nu are absolut nici o posibilitate sa treaca peste el.

+++

Cateva ganduri pe marginea textului de mai sus:

– nu a existat niciodata un asa numit platonism crestin sau, daca a existat, a fost eradicat inca din fasa.

– nu a fost nevoie de aparitia jansenismului sau a protestantismului pentru ca abisul dintre om si Dumnezeu sa devina vizibil.

– e falsa paralela dintre nihilism si Occident, asa cum e falsa si cea dintre Augustin si doctrinele radicale catolice sau protestante. Radacinile acestor “devieri” si, implicit, a nihilismului contemporan trebuie cautate in aberatia istorica numita Niceea – care a dogmatizat, printre altele, doctrina creatiei ex nihilo.

– dupa Despre Intruparea Cuvantului, nicaieri in scrierile alexandrinului Atanasie nu mai apare ideea contemplatiei. Tocmai de aceea astfel de idei au fost dintotdeauna privite cu suspiciune in lumea crestina, mediile in care ele putand lua nastere (monahismul) fiind tinute sub observatie atenta. In Viata lui Antonie cel Mare abia daca se face vreo mentiune la theoria (susceptibila de evagrianism), iar exemplele de structuri monahale au fost intotdeauna cele centrate pe munca si obedienta absoluta (Pahomie / Teodor Studitul). Miscarile susceptibile de mistica / pietisme (cea achimita de ex.) au fost ori “ajutate” sa cada in uitare, ori prezentate ca “marginale” (palamismul sau Simeon Noul Teolog) In Occident modelul a fost continuat cu succes (vezi persecutiile iezuite impotriva misticilor, excelent redate de Michel de Certeau in a sa Fabula mistica).

– lipsit de o metafizica / mistica reala (tocmai (si) din cauza acestei separatii radicale introdusa de dogma creatiei ex nihilo), crestinismul a dezvoltat incet, dar sigur!, o “manie proletara de a reduce natura la infra-divin” – ca sa folosesc excelenta expresie a unui amic – totul degenerand intr-o nebunie empirico-cantitativa in care existenta apartine doar masurabilului.

Theologian

Theologian este un proiect american in spatele caruia se afla Lee M. Bartow.

Cred ca am ascultat The Further I Get From Your Star…de vreo 10 ori.

Una dintre auditii a avut loc in timp ce lucram la fituica mea. S-a nimerit sa parcurg o traducere a nuvelei Mess Mend a lui Marietta Shaginyan (scriitoare comunista hard-core). In ea, autoarea descrie o boala numita vertebra media sive bestialia. De ea erau atinsi cei care nu aderau la maretele invataturi ale Parintilor rosii, people who had found support with the capitalists of America. Descrierea continua aratand ca this spinal degeneration, which eventually leaves the infected person unable to stand erect, is brought on by an unbearably powerful feeling of terror in the face of the inevitability of communism. Asadar, bestializarea omului*. Zic: OK… Dar respectiva descriere imi suna cumva familiar. Aveam senzatia ca citisem foarte recent ceva asemanator, dar nu reuseam sa-mi aduc aminte unde. In final, am reusit. Era vorba despre o pitoreasca** descriere a sectarilor de catre un fel de guru ortodox – Cleopa. Iata ce scrie respectivul:

Eu sunt prieten numai cu oamenii, voi sectarii nu sunteti oameni. Voi sunteti draci… [Sectarii] sunt alimentati cu fonduri jidovesti din America!

Ceea ce m-a frapat a fost uluitoarea asemanare – pana la suprapunere – dintre cele doua texte: bestializarea omului si, implicit, a spatiului pe care il ocupa.

Citeam aceste lucruri in timp ce ascultam Theologian – un Lautar industrial care ne invata un lucru simplu:

In Times of Need, We All Go Against Our Natures:

Discogs

________

* In ideologia crestina, nu putine sunt pasajele in care verticalitatea este considerat a fi simbolul superioritatii umane fata de animale. Exemplele sunt prea multe pentru a fi citate aici. Evident, aceasta superioritate se aplica doar crestinilor. Restul erau doar aparent verticali, acest lucru nefiind altceva decat un trick demonic pentru a-i face pe stavrolatri sa creada ca si necrestinii sunt, pana la urma, oameni.

** In cel mai nenorocit sens cu putinta.