Tag Archives: Comunism

Muhmood

Pe Muhmood l-am mai avut aici pe blog acum cateva mii de ani intr-o sectiune intitulata “Imnul Lanternativei”. Astazi, nici sectiunea si nici imnul nu mai exista. Adevarul e ca foarte putine lucruri pe lumea asta merita sa aiba un imn.

Electricitatea…

Lenin had an almost evangelical view of the role of electricity, and technology in general, as if it had the power to transform nation and culture. H. G. Wells, after interviewing Lenin in 1920, wrote, “Lenin, [who] like a good orthodox Marxist, denounces all ‘Utopians,’ has succumbed at last to Utopia, the Utopia of electricians.” [source]

…si spunea:

“Communism equals Soviet power plus the electrification of the entire country.” (Lenin)

Discogs

Theologian

Theologian este un proiect american in spatele caruia se afla Lee M. Bartow.

Cred ca am ascultat The Further I Get From Your Star…de vreo 10 ori.

Una dintre auditii a avut loc in timp ce lucram la fituica mea. S-a nimerit sa parcurg o traducere a nuvelei Mess Mend a lui Marietta Shaginyan (scriitoare comunista hard-core). In ea, autoarea descrie o boala numita vertebra media sive bestialia. De ea erau atinsi cei care nu aderau la maretele invataturi ale Parintilor rosii, people who had found support with the capitalists of America. Descrierea continua aratand ca this spinal degeneration, which eventually leaves the infected person unable to stand erect, is brought on by an unbearably powerful feeling of terror in the face of the inevitability of communism. Asadar, bestializarea omului*. Zic: OK… Dar respectiva descriere imi suna cumva familiar. Aveam senzatia ca citisem foarte recent ceva asemanator, dar nu reuseam sa-mi aduc aminte unde. In final, am reusit. Era vorba despre o pitoreasca** descriere a sectarilor de catre un fel de guru ortodox – Cleopa. Iata ce scrie respectivul:

Eu sunt prieten numai cu oamenii, voi sectarii nu sunteti oameni. Voi sunteti draci… [Sectarii] sunt alimentati cu fonduri jidovesti din America!

Ceea ce m-a frapat a fost uluitoarea asemanare – pana la suprapunere – dintre cele doua texte: bestializarea omului si, implicit, a spatiului pe care il ocupa.

Citeam aceste lucruri in timp ce ascultam Theologian – un Lautar industrial care ne invata un lucru simplu:

In Times of Need, We All Go Against Our Natures:

Discogs

________

* In ideologia crestina, nu putine sunt pasajele in care verticalitatea este considerat a fi simbolul superioritatii umane fata de animale. Exemplele sunt prea multe pentru a fi citate aici. Evident, aceasta superioritate se aplica doar crestinilor. Restul erau doar aparent verticali, acest lucru nefiind altceva decat un trick demonic pentru a-i face pe stavrolatri sa creada ca si necrestinii sunt, pana la urma, oameni.

** In cel mai nenorocit sens cu putinta.

Munca la hotel

Intre 1922-1923, la Moscova a avut loc un concurs pentru construirea Palatului Muncii. Ironia soartei a facut insa ca pana la urma Munca sa nu fie preaslavita chiar atat de radical, asa incat respectivul palat nu a mai fost construit. Pe locul dedicat  acestui proiect a fost inaltat hotelul “Moscova” – adica exact inversul conceptului initial.

Reprezentanta de frunte a gigantismului arhitectonic, cladirea trebuia sa adaposteasca doar in sala mare peste 8000 de persoane. Muzee, sali uriase de conferinte dedicate plenarelor Partidului, un aeroport, observator astronomic, biblioteci – toate trebuiau “ingramadite” in acest sanctuar al Muncii. God forbid! Let’s build a Hotel. Am obosit doar uitandu-ne la proiecte.

Primul loc a fost castigat de Noi Trotsky. Mie imi pare un fel de Sf. Sofia:

Locul 5 a fost castigat de Ilya Golosov si al sau proiect in care respectivul Palat arata ca un turbina gigantica (simbolizand dinamica Revolutiei):

Evgeny Mravinsky

Evgeny Mravinsky

premiered Shostakovich’s Fifth Symphony. The fate of Shostakovich’s latest symphony appeared to lie in his hands. The result was an astonishing performance and the audience went wild: men and women wept openly during the Largo, and as the finale progressed listeners began to rise gradually to their feet, greeting its final chords with tumultuous applause as Mravinsky waved the score above his head. [aici]

Va invit sa ascultati mai jos ultima parte a acestei Simfonii – 4. Allegro non troppo – sub bagheta lui Evgeny Mravinsky:

___________

Herbert von Karajan once recorded Tchaikovsky’s Fifth Symphony and was pretty much happy about it. He then asked the orchestra manager to find him the record of the same symphony played by Mravinsky’s orchestra. “I hear he did a good job playing it,” Karajan smiled. Listening to Mravinsky’s record a whole three times in a single night, Karajan called the studio in the morning and asked them to delete his own version. He never got back to the Fifth Symphony again.