Tag Archives: ateism

Domini canes

Attilio Ariosti (1666 – 1729) – frate dominican, compozitor din perioada baroca tarzie.

____

Nu cred ca merit sa ascult o astfel de muzica. Acesta este sunetul unei lumi care credea. Nu pot sa trag Divinitatea afara de acolo si sa ma prefac, tamp, ca iubesc doar sunetul, partea estetica. Cand ascultam Bach*, urechile ne ard cu versete biblice. Mozart – chemarea la Messa. Doar cei care ingenuncheaza merita sa se bucure.

Dar astazi nu mai credem. De mult nu mai credem. I-as “invita” pe toti ateii si nihilistii intr-o sala de concert. I-as lega de scaune, strans. Cu mainile la spate. Le-as da buzele cu ruj si le-as pune pantofi cu toc inalt in picioare. Le-as rupe hainele de pe ei si as imblanzi luminile. Si i-as pune sa asculte sunetul lumii pe care ei o preaslavesc. Cu mine impreuna.

THIS IS THE SOUNDTRACK OF YOUR WORLD! THIS! THIIIIS IS THE SOUND OF EMPTINESS!

…pana as vedea cum le curge sange din urechi. Si i-as linge, hranindu-ma cu viata.

Enjoy the pain!

*A lot of Bach, yeah…”, you fucking piece of shit!

Epicur

Epic-ur: unul din cei mai interesanti filosofi ai antichitatii. Crestinii au avut destul de mult de furca cu Scoala sa, avand in vedere apropierile filosofice dintre cele doua ideologii. Nu degeaba Dante il aseaza, in Infern, impreuna cu ereticii.

Trebuie de stiut ca Lactantius (sec. III – IV) a fost unul dintre primii autori care sa-l faca pe Epicur ateu. Nu in fata, ca nu avea cum. Dar asa a ramas pana astazi, saracul. Spre mandria multora. Ca asa-i frumos. Si bine. Sa dam ascultare Sfintilor Parinti. Nu?

Anyway… Daca grecoteiul (care nu avea nimic de-a face cu astia de azi) este amintit pana in ziua de astazi, acest lucru se datoreaza mai ales presupusului sau ateism* si presupusei sale inclinatii spre placere – din care cauza majoritatea autorilor crestini il considerau a fi un porc.

Haideti sa vedem, foooarte pe scurt, cum e cu placerea asta. Istoria, draga de ea, ne spune ca la intrarea in gradina ateniana a lui Epicur**, unde se tineau intalnirile, atarna o placuta cu urmatorul motto:

“Here our supreme good is pleasure.”

Cum sa nu-i consideri pe cei care urmau o asa filosofie niste porci?! Besides, fraza de mai sus se lafaie pana si pe site-uri transhumaniste. Ceea ce nu se lafaie insa cam pe nicaieri e partea a doua a propozitiei:

“But the meagre fare provided for guests consisted only of bread and water.” [here]

Scoala epicureica era una, normal, ierarhica. Daca invitatii se bucurau – totusi – de paine si apa, initiatii (din care faceau parte si femei) se pare ca duceau o viata care l-ar face sa se rusineze pana si pe un ascet din Pateric. Nasol.

Unul dintre foarte putinii autori crestini care a vorbit la modul pozitiv despre acesti porci de atei a fost Abelardus. In ale sale Dialoguri, Parintele Abel-ard ne pune, printre altele, in fata unui dialog dintre un filosof pagan si un crestin:

The christian asked the philosopher: How the epicureans understood pleasure?

The philosopher replies: Not, as many think, as the unworthy, shameful delights of bodily enticements but as certain kind of inner tranquility of the soul whereby it remains calm and content with its own goods in disasters and good fortune alike, while no sense of sin consumes it.

Very stoic indeed, nu-i asa? Nu degeaba un mega-dude ca Seneca l-a apreciat pe porc atat de mult, considerandu-l a fi unul dintre cei mai virtuosi si sobri filosofi ever. Nu spune nimic de ateu.

Inchei aceasta scurta, din fericire, barbologie, cu cateva note de subsol.

_____

* Epicur nu a negat niciodata existenta Zeilor: “For truly there are Gods, and knowledge of them is evident.” (din Scrisoarea catre Menoeceus).

** The walled garden of Epicurus.

2 atei, monologand

Prima parte a unui interviu cu adevarat interesant (restul partilor, de sunteti interesati, le gasiti pe tub). Mi-am scos cateva note, insa in cadrul acestui post am sa ma opresc, foarte pe scurt, doar la doua chestiuni:

1. afirmatiile pe care le face Coyne, contrar a ceea ce probabil multi cred, sunt foarte crestine. Ca si cele pe care le face Dawkins. Iezuitul nostru nu este nici primul si nici cel mai radical crestin darwinist (here and here [part. I, cap. 4]). Stiind aceste lucruri, nu ne mai mira ca cineva ca Jacques Loeb was bitterly hostile to Darwinian evolutionary theory because it could be used to support Christian theology (here). Mda, cu o diferenta: evolutionismul este un output al doctrinei crestine si nu o gaselnita “which can be used to”.

2. God has no place in science, honestly. To explain things, I don’t need God. I don’t need God to explain, say, the rainbow, ne spune S.J.-ul. De acord. Ironic insa, toti parintii of the so called modern science au avut nevoie de God pentru a-si fonda teoriile – impotriva paganilor si ignorantilor de grecotei. Teorii care sunt folosite astazi atat de americani, cat si de japonezi. Caci nu?, ne spune Dawkins in acelasi interviu, one of the great virtues of science is its universality: a Japanese scientist is not different from an American scientist.

____

In caz ca intereseaza pe cineva

Nimicnicie in 12 vol.

Teribilul isi are gradele sale. Am prezentat aici pe Lanternativa multe lucruri care, pentru majoritatea, pot parea ingrozitoare: muzica interpretata la oase umane, albume dedicate la tot felul de necrofili etc. Dar oare ce este cu adevarat ingrozitor? Accidentul? Sau poate tocmai realitatea in mijlocul si marginea careia ne taraim cu totii in fiecare zi-si-noapte? O realitate pe care o luam de-a gata. Una pe care o inhalam prin toti porii. Una pe care ne-am dezobisnuit sa o privim deoarece o privim in continuu. De-atata amar de vreme. Chiar si cand dormim.

Inclin sa cred ca acesta este unul din cele mai ingrozitoare posturi de pe Lanternativa.

O imagine perfecta a universului crestin. Un gol infinit si tacut pe care pana si Vaticanul incearca sa-l creada populat de extraterestri. Poate… poate…

Golul de sus se suprapune perfect peste golul de jos.

…si spunea:

“There is a God-shaped vacuum in the heart of every person, and it can never be filled by any created thing.  It can only be filled by God, made known through Jesus Christ.”

Blaise Pascal