Tag Archives: Anglia

The Forgotten Pleasure of Hand-Printing

Titlul acestui post este al unui articol din revista Matrix, unul din extrem de putinele jurnale care se mai tiparesc manual.

La Whittington Press.

The Matrix journal is a rare gem and contains articles on every aspect of printing from typesetting and bookbinding to papermaking and lithography. Matrix is of interest to printers and bibliophiles not just as a source of information on fine print houses, illustrators, and typographers, but as a work of art in itself. Hand set and printed in a limited edition by the Whittington Press in England, each issue comes in a unique binding and jacket containing richly textured pages with beautiful photographic spreads and inserts of lithographs, woodcuttings, and handmade paper samples.

Oooooh, descrierea asta m-a facut sa-mi saliveze degetele si urechile.

Matrix: A Review for Printers & Bibliophiles (incluse si alte publicatii).

Site

ECMania: The Dowland Project

Ascultand discurile publicate de proiectul Dowland, which is

an attempt to re-discover the essence of renaissance song from the point of view of a modern performer

mi-am adus aminte de ce scria Herder cu ceva milenii in urma intr-una din carticelele sale numita, in orig., Fragmente über die neuere deutsche Literatur:

Oh accursed word “classical”! It has transformed Cicero for us into a classical school rhetorician, Virgil and Homer into classical poets, Caesar into a pedagogue, Livy into a phrasemonger. It has divided expression from thought, and thought from the event that has generated it…this word has become a wall between us and all true education which would have seen the ancients as living exemplars…this word has buried many a genius beneath a heap of words…crushed him under a millstone of a dead language…When a German poet is described as a second Horace…as a new Lucretius, a historian as a second Livy, that is nothing to be proud of; but it would be a great, rare, enviable glory for us if one could say about such writers: “this is how Horace, Cicero, Lucretius, Livy, would have written if they were writing about this topic, at this particular stage of culture, at this particular time, with this particular purpose, for this particular people, with its particular outlook and its own language”.

Firminus Caron – Kyrie Jesus:

Albumul poate fi DL de aici: Part. I & Part. II.

Archigram # 1 (1961)

Nu stiu ce am ca in ultima vreme m-a (re)lovit pasiunea arhitecturii – pentru cei care sunt curiosi sa afle amanunte picante din viata privata a Lanternativei, pot spune ca a fost foarte aproape sa studieze cu Mario Botta, dar a schimbat macazul in ultima instanta pe alte bazaconii…  Cu toate acestea, arta de a construiri continua sa ma arda, eu considerandu-o ca fiind cea mai complexa forma artistica vreodata imaginata, una care inglobeaza totul: de la poezie la teologie, de la matematica la stiinta materialelor si de la istorie la politica.

Miscarea Archigram ar putea fi numita sperietoarea de ciori a arhitecturii contemporane. Doar ca ea nu speria ciori, ci oameni.  Compusa din 6 persoane:

Peter Cook

Warren Chalk

Ron Herron

Dennis Crompton

Michael Webb

David Greene

si publicand si o revista cu numele Archigram, tipii au reusit sa evolueze de la statutul de

most irritants, not the toast, of the Royal Institute of British Architects

la cel in care au ajuns sa fie considerati

a marvellously fitting choice for a Royal Gold Medal for the beginning of the 21th century.

Daca veti fi vreodata curiosi sa vizitati ceva constructii semnate de acest grup, s-ar putea sa fiti dezamagiti: majoritatea activitatii creatoare nu s-a dezlipit de pe plansele de proiectare. Cu cateva mici exceptii, totul s-a invartit in jurul revistei mai sus amintite, Archigram, din care au aparut doar cateva numere.

Profund inspirati de tehnologia moderna si de provocarile ridicate de aceasta intr-o societate profund consumista cum a fost cea a anilor ’60, membrii miscarii si-au dus pana la extrem viziunile, sfarsind prin a crea, chiar daca numai in paginile revistei amintite, o noua realitate, una profund utopica, una in care tehnologia nu mai era sursa de inspiratie, ci devenea unica realitate posibila. Motivul pentru care miscarea a cazut insa destul de repede in uitare a fost si acela ca, dincolo de ideile futuriste pe care le prezenta, ea, miscarea, nu si-a pus niciodata vreo problema de ordin ambiental, etic sau social in ceea ce priveste rezultatele pe care implementarea unor astfel de structuri / viziuni technofile le pot avea in lumea reala. Un alt motiv pentru prematura lor disparitie a fost tocmai cel pe care archigramistii l-au idealizat atat de mult: consumismul si pragmatismul tehnologic extrem. Intrebarea la care nici macar ei nu au reusit sa  raspunda a fost: ce profit scot eu din lucrarile astea ale voastre?

Evident, un raspuns rational / mecanicist nu a putut fi oferit si atunci totul s-a lichefiat intr-un cocktail pe care il numim, in lipsa unui termen mai bun, nostalgia viitorului. Negroponte poate ca e un tembel, dar nu e un idiot. Referindu-se la Archigram si ideile lor, scria:

Architecture, unlike a game of checkers with fixed rules and a fixed number of pieces, is much like a joke, determined by context, is the croquet game in Alice in Wonderland, where the Queen of Hearts (society, economics) keeps changing the rules.

Schitele si ideile lor insa s-au pastrat, unele dintre ele fiind reluate de alti arhitecti, intr-o forma mai “imblanzita”, unul din exemple fiind centrul Pompidou.

Pentru mai multe detalii – cele mai multe dintre ele extrem de interesante – va invit sa vizitati situl “oficial” al miscarii unde puteti gasi cam tot ceea ce poate fi, intr-un mod sau altul, conex cu aceasta exceptionala miscare care, in timpul eferei sale existente, a ridicat mai multe probleme decat toti oficialii vremii la un loc. Chiar daca solutiile propuse au fost destul de…personale, impactul grupului Archigram a fost imens nu doar in arhitectura, el continuand sa se simta pana astazi in cele mai neasteptate domenii*.

Archigram

*Notiunea de Megastructura a fost popularizata de Archigram, ea fiind foarte prezenta, spre exemplu, in lucrarile lui Tsutomu Nihei – arhitect de formatie – sau chiar Frank Miller (vezi Ronin).

_________________

Cateva link-uri:

Peter Cook, Archigram

Simon Sadler, Archigram: architecture without architecture

Archigram and high-tech

Royal Crown Derby

Si se trezi asaaaa, cu farfuria in fata. Maica’sa ii spunea bland, cu sange printre dinti (toti avem sange printre dinti, nu se poate sa nu avem):

– Mananca!

Nu intelegea…, nu intelegea ce sa manance. Ce? Farfuria era goala. Insa ar fi vrut sa nu o supere pe maica’sa, nu?, ar fi vrut sa fie copilul ei preferat, chiar daca unic. Insa daca nu intelegi la momentul potrivit, degeaba mai intelegi dupa.

Asta insa e asaaaaa, in general. Nu era si cazul sau.

Apuca farfuria cu ambele maini si musca din flori, din pasari, dar mai ales din bordura de aur a granitei dintre farfurie si restul lumii. Aurul face bine la digestie, granita la respectul de sine, iar farfuria la potolirea foamei. Totul in jurul sau incepea sa functioneze perfect, iar mama, luandu-l de subtiori, il ridica incet si il agata de perete. Asa faceau in fiecare zi.

Site

Sidi Larbi Cherkaoui – Sutra [2008]

Una dintre cele mai interesante performance-uri de dans contemporan pe care le-am vazut in ultima perioada. Coregraful flamand de origine marocana Sidi Larbi Cherkoaui, impreuna cu sculptorul englez Antony Gormley si monahii shaolin de la templul Henan, China, au realizat ceea ce puteti urmari mai jos: Sutra.

By visiting the Shaolin Temple, and working with the Shaolin Monks over several months, Sidi Larbi follows a lifelong interest of exploring the philosophy and faith behind the Shaolin tradition, its relationship with KungFu, and its position within a contemporary context.

Muzica, superba, a fost compusa de Szymon Brzoska.

Buy aici (merita imho).

_______________

Pentru cei care doresc un preview de calitate inainte de a achizitiona DVD-ul, iata cateva link-uri discrete:

Part. I + Part. II + Part. III + Part. IV + Part.V

± Corbel Stone Press ±

Cu Richard Skelton ne-am mai intalnit. Corbel Stone este editura pe care a infiintat-o impreuna cu prietenul sau, Autumn Richardson. Dedicata in special poeziei, editura publica

limited-edition, hand-bound poetry chapbooks with a strong emphasis on a minimalist, folk-oriented design and packaging aesthetic.

Cateva imagini din primul volum aparut, Typography of the Shore, puteti vedea mai jos:

Site

Landings

“Modernism recognizes no real spiritual or even physical difference of note between places. Implicit in this view is the tenet that any differences that do exist can be overcome by the power of technology. The effect of this is the innate tendency of modernism to reduce the land to a random series of virtually uninhabitable nowheres, brought into being by the denial of place.”

Poppy Treffry

…dap…era trist ca un mic ceainic, a carui caldura se risipeste subplafon inutil.

…hhhhhhm…singura sansa era sa cobori subplafonul mai jos, mai jos, un pic mai jos, asaaaaaam, si sa-l transformi, curbandu-l, in caciulita, in clopot, dincolo de care se intind maini hulpave si pistruiate ceee…

…ceeee maini hulpave si pistruiate, Duamni, si rotunde si manecute, ce il fac pe micul ceainic transparent de fericire!

Site