Epicur

Epic-ur: unul din cei mai interesanti filosofi ai antichitatii. Crestinii au avut destul de mult de furca cu Scoala sa, avand in vedere apropierile filosofice dintre cele doua ideologii. Nu degeaba Dante il aseaza, in Infern, impreuna cu ereticii.

Trebuie de stiut ca Lactantius (sec. III – IV) a fost unul dintre primii autori care sa-l faca pe Epicur ateu. Nu in fata, ca nu avea cum. Dar asa a ramas pana astazi, saracul. Spre mandria multora. Ca asa-i frumos. Si bine. Sa dam ascultare Sfintilor Parinti. Nu?

Anyway… Daca grecoteiul (care nu avea nimic de-a face cu astia de azi) este amintit pana in ziua de astazi, acest lucru se datoreaza mai ales presupusului sau ateism* si presupusei sale inclinatii spre placere – din care cauza majoritatea autorilor crestini il considerau a fi un porc.

Haideti sa vedem, foooarte pe scurt, cum e cu placerea asta. Istoria, draga de ea, ne spune ca la intrarea in gradina ateniana a lui Epicur**, unde se tineau intalnirile, atarna o placuta cu urmatorul motto:

“Here our supreme good is pleasure.”

Cum sa nu-i consideri pe cei care urmau o asa filosofie niste porci?! Besides, fraza de mai sus se lafaie pana si pe site-uri transhumaniste. Ceea ce nu se lafaie insa cam pe nicaieri e partea a doua a propozitiei:

“But the meagre fare provided for guests consisted only of bread and water.” [here]

Scoala epicureica era una, normal, ierarhica. Daca invitatii se bucurau – totusi – de paine si apa, initiatii (din care faceau parte si femei) se pare ca duceau o viata care l-ar face sa se rusineze pana si pe un ascet din Pateric. Nasol.

Unul dintre foarte putinii autori crestini care a vorbit la modul pozitiv despre acesti porci de atei a fost Abelardus. In ale sale Dialoguri, Parintele Abel-ard ne pune, printre altele, in fata unui dialog dintre un filosof pagan si un crestin:

The christian asked the philosopher: How the epicureans understood pleasure?

The philosopher replies: Not, as many think, as the unworthy, shameful delights of bodily enticements but as certain kind of inner tranquility of the soul whereby it remains calm and content with its own goods in disasters and good fortune alike, while no sense of sin consumes it.

Very stoic indeed, nu-i asa? Nu degeaba un mega-dude ca Seneca l-a apreciat pe porc atat de mult, considerandu-l a fi unul dintre cei mai virtuosi si sobri filosofi ever. Nu spune nimic de ateu.

Inchei aceasta scurta, din fericire, barbologie, cu cateva note de subsol.

_____

* Epicur nu a negat niciodata existenta Zeilor: “For truly there are Gods, and knowledge of them is evident.” (din Scrisoarea catre Menoeceus).

** The walled garden of Epicurus.