Élisabeth Jacquet de La Guerre

345 de la nasterea acestei superbe femei si talentate compozitoare. Acum povestea.

Unul din filmele mele preferate este Possession. Ascultand muzica lui Éli (just for friends), mi-am adus aminte de un schimb de replici din filmul respectiv, intamplat la o licitatie:

– I don’t know why Blackadder comes to these things. He hasn’t got any money.

– Well, he’s Irish, you see. He enjoys feeling persecuted.

Vicleniile, vitregiile si ironiile soartei m-au pus in ultima vreme intr-un context absolut de neinvidiat: sunt inconjurat de feministe hard-core. De multe ori imi tarai zdrentele falice pe coridoare de Universitate, rugandu-ma la Divinitate sa nu-mi scoata macar azi vreuna in cale. Dap. Nu prea ma aude D. Oricum, ceea ce ma entuziasmeaza la respectivele mutante este cam ce scriam mai sus: they enjoys feeling persecuted! Nimic nu-i bun. Totul e falic, totul e macho, totul e androcentric, totul e erect. In afara de mine, evident :D

Inchis in casa, ma tai cu lama acolo unde nici un andro nu s-ar taia si ascult, extatic, Élisabeth Jacquet de La Guerre, o* femeie compozitor de la curtea Regelui Soare, in interpretarea lui Isabelle Desrochers:

Le Sommeil d’Ulisse – Air

Sonate pour violon & basse coninue en ré mineur – Aria

______________

* Am scris “o” pentru ca au mai fost si altele.

Am mai scris despre Éli & altele, aici.

6 thoughts on “Élisabeth Jacquet de La Guerre

Comments are closed.