Prin acest post si cele care vor urma, Lanternativa isi aduce piosul sau omagiu celui care este Manfred Eicher, fondatorul inimitabilului label ECM. Multumesc!

Povesteam acum ceva timp pe blogul lui Puck despre albumele publicate de/la superba casa de discuri E.C.M. (initialele de la Editions of Contemporary Music) si despre faptul ca anul acesta se implinesc 40 de ani de la infiintarea sa. In cadrul aceleiasi discutii era vorba si despre lansarea unui proiect/blog, care sa celebreze acesti 40 de ani superbi, centrat doar pe albumele ECM.

Manfred Eicher, fondatorul ECM (fotografiat de Marek Vogel)

Lucrurile s-au mai schimbat un pic de atunci insa doar epidermic. In ce sens? In sensul ca, devenind un pic mai familiarizat cu lumea blogging-ului, mi-am seama ca un blog pe langa cele pe care deja le detin ar fi foarte greu de intretinut/administrat.

Acum, va puteti intreba: ce e asa de greu de intretinut un blog?! Bagi acolo 2-3 melodii/texte si gata! Ei bine, pentru Lante’ lucrurile nu functioneaza chiar asa simplu… E bine, e rau, habar nu am. Realitatea insa este aceasta si nu avem ce face. Asa cum probabil ati putut observa, imi place sa aduc la aproape fiecare post scris maximul de informatii posibile, de link-uri etc. Calitatea inainte de toate, cam asa suna dictonul meu - valabil si pentru lumea asa-zisei blogosfere. Asadar, posibilitatea unui alt blog cade. Pentru mine cel putin. Dar nu si a proiectului, pe care l-am (de)numit ECMania.

Cu ce difera acest proiect de altele din cadrul blogosferei romanesti? Sincer, nu stiu. Nici nu stiu daca mai exista asa ceva si cum sunt organizate. Daca cineva are ceva info, este rugat sa comunice - stiti, ca si material inspirativ. Eu m-am gandit sa organizez aceasta noua subcategorie [la MUZICA] ca pe toate celelalte din Lanternativa, cu o singura diferenta: fiecare album prezentat - 2/3 melodii - va fi oferit integral spre descarcare doritorilor, in format lossless. Asadar, fiecare isi va putea face propria copie, exact ca si originalul. Si din nou asadar, nu voi pune la bataie decat albumele pe care le am in original si nu prapadite de mp3-uri! In plus, fiecare va putea contribui cu informatii, propuneri si…artwork-uri in HR. De ce artwork-uri?! Ei bine, pentru cei ce nu stiu, ECM este celebru nu doar pentru calitatea muzicala a albumelor publicate ci si pentru copertile Vynil-urilor si CD-urilor. Asadar, ceea ce mi-ar place mie sa fac ar fi ca, pe langa informatia muzicala, sa avem parte si de cea vizuala - absolut indispensabila atunci cand vorbim despre muzica de calitate.

Asadar, recapitulam: pe blog se vor putea asculta 2-3 piese din albumul prezentat in format mp3 (~256 - 320 kb/s). Albumul, integral, va putea fi descarcat in format lossless doar la cerere. Fiecare album va fi prezentat impreuna cu artwork-ul original (aici inclusa si carticica din interior, daca va fi posibil). A fost creata o subcategorie la MUZICA: ECMania. Postarile nu vor urma o ordine cronologica! Adica nu voi incepe neaparat cu [1001] - Mal Waldron Trio, Free At Last (1969) - si voi termina cu ultimul pe lista.

Situl oficial

Astept din partea ECM-istilor, dar nu numai, propuneri de colaborare sau/si referitoare la cum ar trebui sa arate aceasta categorie dedicata lumii ECM.

In sfarsit, dar nu in ultimul rand!, o informatie de ultima ora pe care fanii ECM sigur o stiu (sublinierile imi apartin):

Over a period of five years, Swiss filmmakers Norbert Wiedmer and Peter Guyer followed producer Manfred Eicher and the artists of ECM around the world. In footage from Estonia, Tunisia, Germany, France, Denmark, Greece, Argentina and elsewhere, their documentary movie “Sounds and Silence”, captures aspects of the music-making process at ECM, and gives glimpses of unique players and composers at work. Amongst them: Arvo Pärt, Eleni Karaindrou, Dino Saluzzi and Anja Lechner, Anouar Brahem, Gianluigi Trovesi, Marilyn Mazur, Nik Bärtsch, Kim Kashkashian, Jan Garbarek and many others.

On August 8. “sounds and silence” had its premiere at Locarno’s wonderful Piazza Grande in front of on audience of 7000 spectators. Afterwards ECM met with artists, friends and distributors in a nearby bar. In his festival report for Sueddeutsche Zeitung, Fritz Goettler gave a lively account of the film: “With his record label ECM Manfred Eicher has pionered modern music like few others. The film shows him at work, accompanies him through large parts of the world.. Although always outside the musical action he is its actual centre, listening with concentration, evaluating, evasive, at times even slightly demonic. He knows what he wants and he gets it. A Sisyphus task. Sometimes there is the twinkle of a boyish smile in his face, and in one situation he spontaneously dances with Arvo Pärt. We ought to imagine him as a happy person.” [aici]

“Sounds and Silence” will be presented at the film festival in Hof, Germany, in late October and is due to be shown on cinema screens early next year.