Dedicat, umil, lui Wolfgang Graeser.

[ECM New Series 1652]

Poate ca multi vor stramba din nas vazand ca acest prim episod din ECMania nu incepe cu nu stiu ce jazzman faimos de prin Scandinavia. Asta este. Pentru mine Bach este Primul. Mai ales acum cand, din cauza unei ciudate inflatii, auzim de el peste tot, ne impiedicam de operele sale - in general oribil interpretate - prin toate magazinele si ne dam rotunzi si snobi in fata prietenilor ca noi “ascultam Bach”. Insa, paradoxal, atat de putin se stie despre Bach… Nu degeaba ECM a dedicat titanului nu mai putin de 7 albume.

Bach, in ciuda atotprezentei sale, nu este un nume comercial. Si cred ca nu va fi niciodata. De ce? Pentru ca Bach nu se asculta oricum. Nu se poate asculta in fundal, nu se poate intelege in afara mesajului sau - unul profund / esential crestin - si nu se poate asimila in totalitate (lejer peste 1000 de compozitii) probabil niciodata. Lazile de tip “Complete Bach” / “All Bach” etc. sunt, in marea lor majoritate, panarame de expus in vitrine alaturi de sticle goale de bauturi straine si papusi matriosca. Nu am intalnit nici o persoana sa-mi spuna ca a ascultat Bach in intregime, ca a citit macar minimul referitor la exegeza compozitiilor sale si ca, dupa toate acestea, inca ii mai place Bach.

Despre Die Kunst der Fuge si istoria sa - cantecul de lebada a lui Bach - puteti citi in carticica de prezentare a albumului.  Compozitorul nu a mai reusit sa specifice pentru ce instrumente a scris aceasta compozitie asa ca veti putea gasi, pe langa cea propusa de ECM - quartet de coarde - si interpretari la orga, pian, clavecin etc. In plus, nu exista indicatii pentru tempo, ceea ce lasa cumva la discretia interpretilor alegerea acestuia. Iar de aici avem infinitele moduri in care se pot interpreta cele 20 de piese (vezi recenziile).

“Secretele” din spatele acestei capodopere nu se opresc aici. Citeam intr-un articol dedicat acestei compozitii:

D’innombrables discussions ont surgi quant a savoir si le titre de l’oeuvre provenait bien de Bach. Si l’on s’en refere a la these (en general admise depuis les travaux du Pr. Smend) selon laquelle Bach utilisait, pour signer ses oeuvres, des procedes de “Gematria” (traduction des lettres de l’alphabet latin par des chiffres), on sera etonne de la coincidence suivante: en avant du ms. P 200 figure la mention, non pas “Die Kunst der Fuge” mais “Die Kunst der Fuga” Or la valeur numerique de ce titre egale 158, le chiffre de Johann Sebastian Bach…

Tot ceea ce pot sa va mai spun este ca interpretarea Quartetului Keller este excelenta si, cumva, unica in peisajul Bach-ian.

Cred ca piesa mea preferata, daca pot sa o spun asa, este Contrapunctus 9 a 4 alla duodecima. Modul in care se construieste melodia este Absolut. In plus, violoncelul din Canon per augmentationem in contrario motu este de neuitat. Cele doua compozitii le puteti audia mai jos:

Contrapunctus 9 a 4 alla duodecima:

Canon per augmentationem in contrario motu:

Mai puteti asculta si Contrapunctus 14 pentru finalul sau…nu stiu cu sa-l numesc. Parca J.S. Bach si-a dat efectiv sufletul in momentul acela, nemaireusind sa scrie ultimele (?) note. Sau poate ca nici nu era vorba, pana la urma, de un final, ci de un nou si etern inceput. Tulburator. As vrea sa vad un video sau un live cu intepretarea acestei piese: cum reactioneaza muzicienii in momentul in care trebuie, ciudat, inexplicabil, sa se opreasca. Raman cu mainile si arcusurile in aer, nedumeriti, confuzi, ganditori…

Nu se cade sa incheiem aceasta “prezentare” fara a-l aminti pe marele Wolfgang Graeser, cel care a fost intreaga-i scurta viata obsedat de simetria perfecta a acestei compozitii. Mort la doar 22 de ani, Graeser este cel care a redescoperit Arta fugii, prezentandu-o lumii ca pe o imesa creatie artistica - atat de greu de inteles in toata complexitatea sa:

He was among the first to recognise it as a major, unified work of art rather than merely an academic tour-de-force. In 1927 this led to its first public performance in its entirety, from Graeser’s realisation, 177 years after it appeared. The performance, by players from the Leipzig Gewandhaus, took place, fittingly, in Bach’s own church in Leipzig, under the direction of Karl Straube, the then holder of Bach’s post of Thomaskantor. What is less well known is the many-sidedness of Graeser’s genius and the conflicting influences brought to bear on it, which led to his suicide less than a year after that triumphant performance.

  • Stephen Tunnicliffe, Wolfgang Graeser (1906-28): A Forgotten Genius, in The Musical Times, Vol. 141, No. 1870 (Spring, 2000), pp. 42-44.
  • Roy Harris & Herter Norton, The Art of the Fugue, in The Musical Quarterly, Vol. 21, No. 2 (Apr., 1935), pp. 166-178.
  • Walter Corten, “Un renversement peut en cacher un autre” ou un aspect inedit du Contrepoint 18 de L’Art de la fugue, in Revue de Musicologie, T. 73, No. 2 (1987), pp. 203-226 - de aici am preluat si citatul de mai sus.

_________

Si pentru ca mp3-urile de mai sus au servit drept preview, mai jos aveti, asa cum am promis, albumul in format flac (valabil pt. DL o saptamana. M-am gandit sa incerc si asa sa vad cum merge. Daca cineva il va dori dupa, rezolvam):

Partea I

Partea II

Partea III

Coperti I

Coperti II

Pentru mai multe detalii despre flac si alte chestiuni tehnice, aici.