Cum se inchide o usa de biblioteca?

Biblioteca din casa cu pricina nu avea decat o singura camera. In momentul insa in care intrai inlauntru, de ambele parti ale usii se petrecea o metamorfoza stranie. Fiecare raft, fiecare volum, fiecare colt devenea o noua incapere, afara-ul de dupa usa grea, atent inchisa, disparand. Si aceasta pentru ca nu mai aveai nici o farama de creier libera pentru a-l gandi.

Camerele-carti comunicau toate intre ele, formand un labirint nebunesc in care, odata intrat, cu greu mai puteai iesi. Era destul sa atingi o singura carte si totul devenea clar: a-ti pierde mintile devenea o posibilitate. Singura.

Cei care intrau doar pentru a vedea-cum-este nu inchideau niciodata usa dupa dansii. Insa pentru cei care doreau sa studieze, inchiderea usii reprezenta un ritual in sine. Gestul - intinderea mainii dupa clanta si aducerea ei inapoi, dimpreuna cu scartaielile de balamale -  era un mister. Unul care se repeta cu fiecare carte descoperita pe care, de bucurie, o duceai la piept, urmand acelasi gest al inchiderii de usa. O inchideai acolo, inlauntru…devenind la randul tau camera, labirint, usa.

Cand in sfarsit reuseai sa te eliberezi din stransoarea care te apasa ca pe o litera pe foaia alba, ieseai de acolo pe jumatate tiparit.

Fragmente si ornamente preluate din BMN - MS. 49: Slujba Sf. Mc. Ioan Stratilatul.

_________

Foarte fain scris: S-a tiparit pe limba moldoveneasca.