Citeam ieri noapte din romanul lui Jünger, Pe falezele de marmura:

De pe terasa intrai in biblioteca pe o usa cu geam. In ceasurile diminetilor frumoase, usa statea larg deschisa, astfel ca fratele Otho, lucrand la masa lui mare, sedea ca intr-o parte a gradinii. Rafturile de carti se prelungeau si in mica sala, insotind apoi scara, care ducea sus, pana la herbariu. Aici se aflau Parintii Bisericii, ganditorii si autorii clasici din epoca veche si noua, dar mai ales o colectie de dictionare si enciclopedii de tot felul. Seara ma intalneam cu fratele Otho in mica sala, unde in camin palpaia un foculet din butuci de vie uscati (pp. 21-22).

Isidor Pelusiotul este unul dintre cei mai importanti Parinti ai Bisericii si aceasta nu atat pentru contributiile sale dogmatice, cat pentru imensa sa corespondenta ( ~2000 de epistole). In colectia SC au aparut in doua volume (422 + 454). In romaneste nu stu exact daca au aparut in vreo editie industriala, macar extrase, insa in editie manuscris ele exista intr-un corpus de aproape 1500 pp., ascuns in inaccesibila biblioteca a Manastirii Neamt. Mai jos si mai sus, cateva extrase. A, pardon, cota respectivului document: BMN - MS. 186: A celui intre sfinti Parintelui nostru Isidor Pelusiotul. Epistole catre multe feluri de fete scrise.

P.S. Puteti citi “fete” ca “fete”, insa mai exact ar fi “fete” :D