De 3 ori inviat

Raymond Diocres, profesor la Sorbona, cu o reputatie universal recunoscuta pentru eruditia si virtutea sa, a murit la Paris. Gata. Trei zile mai tarziu, sicriul lui, frumos împodobit, a fost purtat în biserica. Cu solemnitate. Diocres era insotit pe ultimul sau drum de colegii sai profesori, studenti si preoti. Pe langa acestia, la slujba au mai asistat sute de oameni care l-au admirat pentru viata sa exemplara. Slujba funebra a inceput.

Totul a decurs normal pana in clipa in care corul a intonat

Câte greseli si câte pacate am facut? Da-mi pe fata calcarea mea de lege si pacatul meu! (Iov, 13, 23).

In acel moment, cadavrul de pe catafalc s-a ridicat in fata tuturor si a strigat cu un glas sfasietor:

Prin hotarârea lui Dumnezeu, am fost acuzat / judecat / condamnat!

Dupa ce a rostit aceasta, a cazut înapoi si asa a ramas si va ramane pana la Judecata finala. Dupa alti martori oculari, cadavrul s-a ridicat de trei ori in capul oaselor, o data pentru fiecare sentinta: acuzat / judecat / condamnat. Chiar daca Diocres a reusit sa-si ascunda intreaga viata viciile murdare  sub aparenta virtutii, Dumnezeu, Cel care scruteaza inimile si rarunchii, nu l-a lasat nepedepsit, facandu-i cunoscuta murdaria in fata intregii lumi.

Aceasta a fost cauza pentru care Bruno din Köln (1030-1101), unul din studentii si admiratorii lui Diocres, a lepadat placerile acestei lumi si a infiintat manastirea din Chartreuse – renumita ca fiind unul dintre cele mai riguroase locuri de retragere.

P.S. Evident, Raymond Diocres nu a existat niciodata… :D