Dati-mi înapoi radiera!

3 octombrie. Tallinnul este mohorât, fiind înnecat în ploi de frunze si picaturi de apa. Eu, ca de obicei, stau în studioul meu, cu ceasca de cafea, si ma uit distrat la rafturile ticsite de carti, jurnale, CD-uri… Privirea mi se întepeneste într-un mic volum de Proust, o veche editie estona plina de pete. Ma ridic si îl scot usor din raft, cu grija sa nu-l trezesc înca, si încep sa-i învârt usor paginile batrâne. O mâna, de mult moarta, lasase câteva însemnari - preturi la pâine si alte produse - pe o pagina.
Daca e sa plâng pentru ceva - o pierdere, o umbra - as plânge pentru pierderea ciornei. M-a pufnit râsul când am observat ca la Cuvântul presat exista fabuloasa optiune: Vizualizare ciorne! Si mi-am adus aminte de ceea ce spunea Michael Cunningham despre cartea sa, The Hours, într-un extra de la DVD-ul cu filmul omonim: “Aveam întregul volum în computer. Totul era gata!” (citat din memorie) Nu contest: The Hours este o carte exceptionala, la fel de buna ca si filmul însusi. Cu toate acestea, marea lipsa pe care a produs-o literaturii (ca sa zic asa) este cea a ciornelor! Nu vom putea niciodata admira foile îngalbenite, pline de stersaturi, suprascrieri si taieturi nervoase ale acestui volum… Foarte multi scriitori contemporani folosesc doar computerul pentru a-si scrie operele… Rezultatul? Aceste carti sunt niste creaturi stranii, care traiesc fara sa se fi nascut însa vreodata! Nu mai exista acea truda a conceperii, acea asceza a scrierii - si nu a apasarii literei - acea întorsatura de condei care cuprinde în ea întreaga eternitate. Fara bogatia ciornelor si a radierelor am devenit mai saraci, mai dezradacinati, mai orfani. Vietile se înmultesc din ce în ce mai mult… Nasterile sunt cele care lipsesc!
Acum câtiva ani, Editura Brepols a început sa publice caietele de ciorne ale lui Proust, în facsimil. O munca imensa, dar de o extrema importanta: aceste caiete demonstreaza ca Proust a fost un om, un om care a creat încet, prin stersaturi (vizibile), prin ciorne (autentice) si prin scriitura neapasata.
Noica vorbea si el despre publicarea Caietelor lui Eminescu. Si o facea cu siguranta mult mai frumos decât mine. Cititi Introducere la miracolul eminescian si va veti convinge.




This post has 4 comments
October 3rd, 2008
Ai perfecta dreptate. Mie si acum imi e tare greu sa concep direct pe computer un eseu. De exemplu, cele cultural-politice pe care le scriu pentru Proiectul Arche sunt intotdeauna realizate pe hartie. Mi se pare un non-sens ca o scriitura despre Traditie sa ia nastere in acest vitro internautic. Imi e peste mana. Asadar, raman un retrograd
October 4th, 2008
Nu cred ca situatia este cu totul asa cum o prezinti tu. Eu de fiecare data (aproape) când trebuie sa concep ceva întâi bag un brainstorming pe hârtie, preferabil nici macar în preajma laptopului, desi lupta finala are loc acolo. Iar daca e vorba de proiecte mai mari, apoi ele se bazeaza pe o gramada de ciorne pe care sunt aruncate de-a valma idei, planuri, trimiteri bibliografice, cuvinte cheie, mâzgaleli. Deci pot confirma ca traditia nu a murit chiar cu totul…
October 5th, 2008
Ia auzi … brainstorming … ma simt ca in vremurile Chiritei cand oamenii se frantuzeau in toate cele. Acum se englezesc …
October 6th, 2008
Pai nene “Pruteanu reincarnat”, de ce nu ne dai matale, din profunda-ti intelepciune, un echivalent mioritic? Poate “furtuni de creier” ti-ar conveni mai mult?
Si apropo, sade harbu’n cale si rade de oale: “vitro internautic”…