3 octombrie. Tallinnul este mohorât, fiind înnecat în ploi de frunze si picaturi de apa. Eu, ca de obicei, stau în studioul meu, cu ceasca de cafea, si ma uit distrat la rafturile ticsite de carti, jurnale, CD-uri… Privirea mi se întepeneste într-un mic volum de Proust, o veche editie estona plina de pete. Ma ridic si îl scot usor din raft, cu grija sa nu-l trezesc înca, si încep sa-i învârt usor paginile batrâne. O mâna, de mult moarta, lasase câteva însemnari - preturi la pâine si alte produse - pe o pagina.

Daca e sa plâng pentru ceva - o pierdere, o umbra - as plânge pentru pierderea ciornei. M-a pufnit râsul când am observat ca la Cuvântul presat exista fabuloasa optiune: Vizualizare ciorne! Si mi-am adus aminte de ceea ce spunea Michael Cunningham despre cartea sa, The Hours, într-un extra de la DVD-ul cu filmul omonim: “Aveam întregul volum în computer. Totul era gata!” (citat din memorie) Nu contest: The Hours este o carte exceptionala, la fel de buna ca si filmul însusi. Cu toate acestea, marea lipsa pe care a produs-o literaturii (ca sa zic asa) este cea a ciornelor! Nu vom putea niciodata admira foile îngalbenite, pline de stersaturi, suprascrieri si taieturi nervoase ale acestui volum… Foarte multi scriitori contemporani folosesc doar computerul pentru a-si scrie operele… Rezultatul? Aceste carti sunt niste creaturi stranii, care traiesc fara sa se fi nascut însa vreodata! Nu mai exista acea truda a conceperii, acea asceza a scrierii - si nu a apasarii literei - acea întorsatura de condei care cuprinde în ea întreaga eternitate. Fara bogatia ciornelor si a radierelor am devenit mai saraci, mai dezradacinati, mai orfani. Vietile se înmultesc din ce în ce mai mult… Nasterile sunt cele care lipsesc!

Acum câtiva ani, Editura Brepols a început sa publice caietele de ciorne ale lui Proust, în facsimil. O munca imensa, dar de o extrema importanta: aceste caiete demonstreaza ca Proust a fost un om, un om care a creat încet, prin stersaturi (vizibile), prin ciorne (autentice) si prin scriitura neapasata.

Noica vorbea si el despre publicarea Caietelor lui Eminescu. Si o facea cu siguranta mult mai frumos decât mine. Cititi Introducere la miracolul eminescian si va veti convinge.