Una dintre marile schimbari pe care digitalul le-a produs in societatea actuala este reversibilitatea. Posibilitatea undo-ului perfect. Dincolo de unii factori ce pot fi discutabili (doar) la nivel cultural, gasesc acest lucru fascinant. Sa ne gandim doar la doua exemple:

# suntem in fata unui rand scris in vreun word processor. Nu ne place, il stergem. In urmatoarea secunda suntem in fata unei pagini perfect albe, ramasa nu doar fara nici un semn,  ci si fara nici o urma - doua chestiuni total diferite. Aceeasi foaie poate fi folosita in cadrul aceleiasi zile ca si lista de cumparaturi, post it pentru un numar de telefon, suport pentru niste versuri tampite sau pentru o schita. La sfarsit, foaia va (putea) fi, din nou, alba. Aceeasi foaie.

# compun o piesa audio. O pun pe Internet lossless. Ea va fi preluata de o multime de useri si modificata la infinit,  inainte si inapoi, fara nici o pierdere de informatie. Pot fi adaugate infinite nuante intre doua note, pot fi eliminate note… Totul poate fi readus la nivelul initial.

De ce am scris randurile de mai sus? Numele studioului de design care a produs Compas Lamp este NOON.

NOON