Cand bingul face bang

Asa cum spuneam si alte ocazii, tare mi-e frica (well…not really) ca acest blog sa nu devina un fel de behind the scenes a fituicii mele.

Povesteam destul de recent cu un amic pe FB despre tot felul de chestii privind modul in care structura ideologica a crestinismului a influentat neasteptat (? se pare ca da) de mult teoriile stiintifice contemporane. Golite de orice referinta directa la Big Boss, ele au reusit si reusesc sa-i faca pe cei mai multi dintre noi (oh, da!) sa creada ca lumea este astazi secularizata, ca in sfarsit stiinta recastiga teren (dupa ce a fost pusa la respect de crestini pentru mai bine de un mileniu > vezi Popper si alti tembeli) si ca ateismul for dummies poarta fusta scurta, lasandu-si picioarele superbe la vedere.

Eu…no…asa, mai sceptic. Multi mi-au spus ca ceea ce eu incerc sa demonstrez prin teza mea e prea radical. Prea, domnule! Astazi, un pic despre Big Bang:

The now dominant Big Bang cosmological theory was first proposed in the 1920s, but did not achieve wide acceptance until the discovery of cosmic microwave background radiation in the 1960s. In fact, ‘Big Bang’ was the derogatory name proposed for the theory by the Cambridge astronomer Fred Hoyle, who at that time supported the alternative Steady-State hypothesis°.

Asa cum stim cu totii, teoria respectiva a fost clocita in mintea unui parintel catolic, scolit la iezuiti (pai nu?): Georges Lemaître°°. Substratul crestin al teoriei Big Bang-ului nu poate fi inteles decat in contextul mai larg al certurilor privind eternitatea lumii, certuri care s-au intins din primele secole A.D., cu punct culminant prin evurile medii, pana astazi. Astazi – oh! din nou ironiile tale, Doamne – dogma inceputurilor si-a gasit sustinatori infocati nu doar printre cei plini de devotiune, ci si printre “ateii” cei mai inversunati – gen Stephen Hawking°°°. Teoria Big Bang-ului este considerata ca fiind, pana in prezent, cea mai plauzibila dintre toate out there. Iar eu unul tare ma indoiesc ca in viitorul apropiat lucrurile se vor schimba la modul radical. Tare…

Acum, pentru a va face plictiseala si mai delicioasa, sa ne reintoarcem un pic la textul de mai sus. M-a distrat in mod special fragmentelul cu “until the discovery of cosmic microwave background radiation”. Asta m-a facut, din nou, sa ma gandesc la ce inseamna “a descoperi”. Care este relatia dintre descoperire / inventie / ideologie? Putem “demonstra” orice vrem, atata timp cat sistemul ideologic in interiorul caruia suntem ne-o permite? Probabil ca un raspuns la asemenea intrebari ar ocupa cateva sute de pagini. De aceea aici am sa ma rezum doar la a da un alt exemplu privind realitatea “decoperirii” si a demonstratiei aditionale: Pascal si teoria vidului. Pascal a descoperit si demonstrat ca exista vid – spatiul gol. Pentru Aristotel (si multi alti filosofi greci, inclus Platon), existenta unui astfel de spatiu era un nonsense. Spatiul crestin este unul gol(it), bantuit ordonat numai de niste energii abstracte, matematizate (the laws of nature). De aceea grecii nu au “descoperit” vidul si tot de aceea nu au “descoperit” nici the cosmic microwave background radiation… Cosmosul lor era unul “plin” si etern. Si chiar daca pentru unii nu era, viziunea lor nu a fost niciodata decretata ca absolut adevarata. Era doar o alta opinie.

Toma din Aquino in comentariul sau la Cartea Sentintelor a lui Petru Lombardul, afirma ca ideea unei lumi create ex nihilo este credibila, dar nu si riguros demonstrabila. Ei, astazi se pare ca astia inca se chinuie sa o demonstreze riguros:

______

Un dosar excelent al problemei eternitatii lumii, in limba romana, aici.

Pe blog am mai scris, in repetate randuri, despre dogma creatiei ex nihilo si implicatiile ei sociale.

______

° The Cambridge companion to science and religion, p. 9.

Ipoteza cu modelul Steady-State (care presupune existenta unui Univers etern > vezi si Chaotic Inflation theory) a fost si este criticata de multi oameni de stiinta ca avand prea multe puncte slabe. Evident ca are, ca nu degeaba generatii intregi de teologi au tunat si fulgerat impotriva basmelor grecesti privind eternitatea lumii. Credinta crestina se intemeiaza pe o convingere care poate fi destul de usor pusa in legatura cu o foarte moderna problema a modelelor cosmologice: ea crede ca Hristos va reveni. Or, speranta intoarcerii poate dobandi sens doar intr-o perspectiva a timpului ca si durata ireversibila. Stiinta conduce astazi la o perspectiva asupra timpului pe care am putea-o numi narativa, intrucat s-a dovedit capabila sa urce pana la un moment zero: The Big Bang. Aaaa, ca vorbim de zeci de miliarde de ani sau de mii, asta chiar nu conteaza. Au fost destui teologi care au “interpretat” cele 7 zile ale creatiei in atatea moduri (de la 7 zile, 7 milenii si eoni, pana la creatia care continua pana azi) incat astia cu miliardele lor chiar ca se pierd in background.

°° Kumar Theckedath, matematician indian, a aratat in articolele sale ca the “discovery” of a finite-age Big Bang model of the universe “fits very well with the claims of theologians in general, and with the claims of the Catholic Church in particular.” In Helge Kragh – The Infinite God and the Infinite Mathematics, Proceedings of the Danish Science-Theology Forum vol. 5, p. 17.

°°° Faimos (si) pentru spusa: “Science Will Win, Because It Works!” Continuarea ar fi: science… Which one?

> Una din ideile pe care am incercat sa le exprim aici a fost ca nu cred ca vom vedea prea curand un model cosmologic care sa recunoasca eternitatea universului – dpdv stiintific whatever – si sa mai fie si acceptat in masura in care este astazi Big Bang. Nope, nu cred.