Biserica din Allouville-Bellefosse
Si eu care credeam ca Isus a fost un tip serios. Iata ca si El a vrut o casuta in copac.
Constructia bizara pe care o puteti identifica intre ramurile acestui falnic arbore este o biserica cu doua capele in interior. Prima a fost construita de abatele Du Détroit (sec. XVII) si dedicata Notre Dame de la Paix. Mai tarziu a fost adaugata si a doua capela. Involutia franceza a sosit si, ca multe alte biserici si manastiri de pe intreg cuprinsul Frantei, si bisericuta-din-copac a fost luata la ochi. Impreuna cu copacul, evident. Sentinta? Taierea copacului si distrugerea bisericutei. Consiliul din Allouville-Bellefosse s-a reunit imediat pentru a vedea ce se poate face pentru a salva monumentul si venerabilul arbore. Pentru a linisti gloata infierbantata, bisericuta a fost “resanctificata” in numele Ratiunii. Ranjind, rationalii au plecat mai departe.
Dupa un sfert de secol, bisericuta a revenit la statutul sau de dinainte de inventia Ratiunii, astazi putand fi vizitata de cei care au ocazia a se aventura prin acele locuri.
Mai multe imagini, aici.
This post has 16 comments
October 14th, 2009
Ce fain! Mi-a adus aminte de genul ala de anahoreti numiti dendriti. Ii pomeneste H. Leclercq in Dictionarul de arheologie crestina.
October 14th, 2009
A, aia de pasteau iarba?
October 14th, 2009
:))
cred ca aia se numeau chiar pascatori (boskoi parca)
October 15th, 2009
Îmi închipui cât de palpitante-s slujbele-ntre crengi, printre cuiburi de pasarele cu norocul dupa ele. :D Or avea si veverite?
October 15th, 2009
Si veverite. Si bursuci tafnosi.
October 15th, 2009
Spre nemultumirea multora am sa spun ca niciodata crestinismul nu e mai frumos decât atunci când îmbratiseaza întreaga istorie a umanitatii pentru a forma un tot în Hristos. Si acum nu ma refer la un ecumenism postmodern destul de searbad si cam sinucigas, ci la aceea desavarsire in Hristos a intregii existente fara a o “aplatiza” pentru a se adapta matritei.
October 15th, 2009
@ Schwarzmann Skinski:
Da, implinirea care nu poate decat imbratisa… Ce inseamna a “imbratisa”? A intampina? A respecta? A iubi? A intelege?
_____________
Imi place sa ma desfat intru nemultumirea “multora”…
October 15th, 2009
De vreme ce Sacrul se manifesta continuu, nu pot decat sa respect si sa caut sa inteleg trecutul ca parte a acestui continuu. Personal vad in Hristos revelatia suprema a Sacrului, care insa nu putea avea loc fara aceasta progresiva inaintare pe Cale [-a pierzanii].
Pierzanii mintilor, ma gandesc.
Ma gandesc si eu asa, cu o minte cat de cat stricata.
October 15th, 2009
Inaintarea continua?
Daca Hristos a fost revelatia suprema, atunci nu cumva negam necesitatea profetiei? In sensul ca daca totul a fost deja spus…
October 15th, 2009
In mintea mea totul se leaga cap la cap atunci cand schimb din fraza ta urmatoarea parte:
“Daca Hristos a fost” cu
“Hristos este”.
Lanternativa! Sunt imperfect. :)
October 15th, 2009
Cine nu e, sa arunce primul cu piatra.
October 16th, 2009
va rog sa ma scuzati ca va intrerup, voiam sa remarc ca, insiruite asa, avatarurile voastre arata cam simetric. what a great discovery! :)
October 16th, 2009
Nu stiu cum sa spun ca sa nu gresesc, asam, dar si al tau cam trimite la niste chestii cumva legate de subiect :D
October 16th, 2009
:D :D bine ca nu e alb!
October 16th, 2009
Lanternativule, tot ce s-a spus se va mai spune! Chiar daca altfel, chiar daca cu alte cuvinte, chiar daca la alt timp; eu folosesc perfectul simplu, ca sa nu am dubii…adica, daca zic “crezui”, spre exemplu, sper intr-un ecou…ou, ou…Iaca, urcai si eu in casoaia din copac, intr-o nota insinuanta, dar simetrica… cu MB-ul. Nu s-o darama acu, sper! :P
October 16th, 2009
Clar ca ce s-a mai spus se va mai spune. Am spus-o si eu de atatea ori :D
Si eu “sperai” - ai, ai, ai :P