Se pare ca cu tot hoopla-ul si osanalele initial ridicate retelelor sociale (si implicit mortii blogosferei), regulele de baza ale Internetului s-au schimbat foarte putin. Ba chiar as spune ca s-au inasprit si mai mult.

De la bun inceput, asa cum am scris si in “Despre blog” cu acum aproape 10 ani in urma – wooow – am tinut la aceste reguli pe care le-am descoperit mai mult instinctiv decat citind chestii genul: “All you need to know about…”. La acea vreme nici nu prea existau astfel de minuni jurnalistice, drept. Ce saraca era lumea si noi nu stiam. In fine, problema s-a rezolvat intre timp, lipsa initiala devenind prea-vidul contemporan, slava Domnului.

Regulele sunt simple, poate prea simple, fiind de aceea si atat de greu de urmat. Asa cum spunea cineva pe undeva, nu greu-i greu, ci usorul.

Online, nu datorezi nimanui nimic. Lumea vine de bunavoie, pleaca de bunavoie, iar daca cineva nu are decenta sa dipara atunci cand trebuie si asa cum trebuie, exista “block”, “spam”, “mute”, “ignore” si  alte chestii de genul.

Nu esti aici sa convertesti masele (cel putin eu nu sunt). Simpla lor prezenta online arata ca’s deja convertite. Tmpul nu se merita pierdut in a cauta sa convingi, sa arati, sa demonstrezi, sa explici ce-si-cum-uri erudite doar-doar, poate-poate.

Info-urile personale, la absolut minim. Oricine sare gardul cu chestii private face butonul “ignore” si familia sa clipeasca. Curiozitatea online e un virus nenoricit care aduce cu el moartea imaginatiei si a timpului care poate fi cheltuit altfel.

Crearea de imagine? Vezi primul punct si restul.

De-a lungul anilor s-au perindat pe aici o gramada de IP-uri. Au venit, au plecat, blogul a ramas la fel. Perindarea o sa continue. Ce ramane insa fundamental atunci cand ai un blog e sa intelegi poate cea mai importanta regula din toate:

you are the only one that matters.