Atheotatous

Crestinismul… Barna si pai, spaima si sprijin, flegma si euharistie, icoana si vid. Il luam in brate sau ii dam cu piciorul, il injuram proletar sau il periem conservator, ii schimbam (traditionalist) palariile sau il imbracam (patristic) in hainele imparatului. Sistemul rezista la toate, imbratisandu-ne lipicios, elastic, aparent tolerant.

Ateismul se vinde bine. Ii avem pe cei 4 calareti ai Apocalipsei neo-atee (nu eu i-am numit asa): Dawkins, Dennett, Harris si Hitchens. Isi vand cartile cu nemiluita, cu milioanele. Taie si spanzura, pe parcursul a sute de pagini, in Isusi si teroristi islamici, Maici Tereza si voodoo, Pascal si Marthin Luher King.° Acest lucru ne arata, printre altele, ca nu e greu de scris ceva pe acest subiect. Ne arata ca, pentru a fi un om de stiinta tr00, e nevoie sa fii ateu. Ne arata ca astazi, in fine, lumea incepe sa inteleaga. Dovada? Le cumpara cartile, le aplauda conferintele, le plang mortile. Le urasc oponentii.

Eu, ca de obicei, am un mod stalcit de a vedea lucrurile. Departe de a ma impresiona, imho asemenea discursuri “radicale” urmeaza linia dogmatica a crestinismului intr-un mod care, daca l-ar realiza, i-ar face pe respectivii Horsemen sa intre in coma.

Ar fi mult de scris pentru a putea explica ce am vrut sa spun prin fraza de mai sus, si adevarul e ca mi-e prea lene sa o fac. Oricum, va propun sa facem o mica excursie in timp – prin sec. II A.D. In acea perioada, stavrolatrii trebuiau sa traiasca alaturi de pagani. Nu astia de azi, ci aia adevarati. Nasol.

Pentru a simplifica lucrurile, haideti sa luam in considerare doar chestiunile in care crestinii nu credeau in comparatie cu paganii. Crestinii nu cred(eau) in astrologie, magie, zeitati antropomorfe (incluse aici si reprezentarile lor) si… divinitatea cosmosului°°. Acest ultim punct – necredinta in the divinity of the heavens – ii facea pe crestini, evrei si epicurieni sa fie niste cazuri practic unice in lumea antica.

Celsus si alti filosofi, ii ridiculizau pe crestini pentru ca nu credeau in divinitatea cosmosului. Din aceasta cauza, acuza de ateism era deseori aruncata crestinilor, ei fiind porecliti, asa cum ne arata Tatian°°°, atheotatous sau, mai pe romaneste, the most atheist ones. Sa nu credem ca asemenea lucruri erau exceptii. Iustin Martirul admite deschis, in Apologia sa, adevarul acuzatiei de ateism. Crestinii nu credeau in Zei, in sacralitatea lumii, nu aveau temple, defaimau reprezentarile antropomorfe ale Zeitatilor si sacrificiile aduse acestora. Divinitatea crestina iesita de pe banda dogmatica a primelor Sinoade este una uluitor de abstracta, una care se sustragea cu succes reprezentarilor si interactiunilor concrete. Acuzatiile de ateism adresate crestinilor dainuie pana in plin secol. IV cand Imparatul Iulian arata°°°° ca acestia l-au mostenit de la evrei (lucru deloc fals).

Modul in care apologetii crestini°°°°° raspund acestor acuzatii este cel putin hilar, ei apropriindu-si personaje ca Diagoras din Melos sau Euhemerus (prezente bizare chiar si in peisajul filosofic pagan), declarand sus si tare ca, de fapt, ateismul lor blasfemic a fost o recunoastere clara a basmelor grecesti (termeni ca superstitii, vrajeli, prostii, credinte irationale, inventii create de mintea umana, sunt foarte des folositi – vocabular Dawkinsian big time), acesti indivizi fiind de fapt aproape inspirati de Duhu’ si pe jumatate crestini.

Lucrurile insa au evoluat in directii cam aiurea, lumea crestina devenind, in timp, suspect de asemanatoare celei greco-romane impotriva careia se rasculase atat de…ateu. Aristotel era la el acasa, Ptolemeu la fel. La naiba!, trebuie sa facem ceva, au spus… Si au pornit Reforma. Inapoi la perioada sinodal-patristica! Jos cu Aristotel, jos cu Platon, jos cu paganii! Dawkins crede ca e mare si tare cand spune ca God nu are ce cauta among us. Ha! Asta au spus-o, au implorat-o, au dogmatizat-o, generatii intregi de teologi inaintea lui. Acum, ca sa ies un pic din perioada patristica, am sa va dau doua exemple din chiar perioada iluminista (preaslavita de neo-tembeli ca fiind momentul eliberarii de sub jugul crestinismului. Ati vrea voi!):

1. Nehemiah Grew, teolog, father of plant physiology (wiki nu sufla o vorba despre faptul ca a fost teolog. Lucru neimportant dupa ei, fundamental pt. mine), a declarat raspicat ca va exclude din scrierile sale orice tine de mistica, mitologie, minuni si alte elemente supranaturale de acest gen. Instead, he said, he will focus on the use and reason of things.

2. John Ray, preot, teolog, father of British natural history & taxonomy. In tandem cu Grew, declara ca din scrierile sale va fi exclus everything pertaining to Divinity. Why? Because these do not have a place in legitimate natural history!

Lucrurile ar putea continua asa mult si bine. Am sa inchei totusi, scriind un rand pe care i l-am pictat cuiva ieri pe FB:

“…daca vreau sa citesc atei adevarati si geniali, ii citesc pe Parintii Bisericii!” De ce? Deoarece Universul lor, unul in care the order of causes si the order of symbolic representations (pagane in esenta, intrate ciuntit in crestinism), nu isi aveau locul, este Universul lui Pascal: the eternal silence of the infinite heavens. De aici si pana la Universul lui Steven Weinberg nu mai e decat un pas:

“The more the universe seems comprehensible, the more it seems pointless”.

Bine v-am gasit, cavalerilor crestini ai apocalipsei neo-atee! Caci a nu crede in nimic, a te introduce ca secularist & aparator al ratiunii, a sustine o ordine stiintifica in detrimentul uneia religioase, este, pentru mine, un alt mod de a spune de fapt cat de crestin esti.

_____

° Toate aceste personaje sunt citate, laolalta, in Hitchens’ God Is Not Great: How Religion Poisons Everything.

°° Pentru o prezentare extrem de sumara a chestiunii cu divinitatea cosmosului & stuff, vezi comentariul meu. Extrem de pe scurt despre viziunea mecanicista a lui Philoponus, aici. La lista cu “in ce nu credeau”, sau “in ce nu trebuiau sa creada”, as putea adauga si alchimia.

°°° In Oratio ad Graecos.

°°°° Contra Galileos.

°°°°° Clement Alexandrinul si Atenagoras Atenianul, printre altii.

> Asa cum probabil ati putut citi, subtitlul cartii lui Grew este unul foarte interesant: “…which contains the Laws of His kingdom in this lower world”. De notat ca termenul Laws este folosit in acest context nu in sensul de Commandments, ci in cel newtonian (pe filiera …Philoponus >… Grosseteste > Buridan > Oresme… > Galilei > Descartes… adicatelea Universul ca mecanism, condus de legi si nu de entitati)!

3 thoughts on “Atheotatous

  1. oh, da, excelent..

    cand te gandesti ca teama crestinilor de a admite divinitatea cosmosului e atat de ridicola…pacat. au conceput nebunia numita ”ex nihilo” (ceva fara sens. dar complet fara sens, nici macar mistic nu o pot valoriza) ca sa acopere sincopa despartirii lui D de cosmos.

    …ca doar nu era sa fie lumea in D sau D = lumea in vreun fel.

    a se cerceta cu atentie legatura renascentista kabbalah / crestinism si sofiologia Florensky / Bulgakov (asta din urma e ultima incercare notabila de care stiu de a re-lega pe D de cosmos de o maniera acceptabila si filosofic dar mai ales teologic).

  2. @ Nechayev: super citatul! As vrea sa ii stiu sursa. Any help?

    @ MB: “nici macar mistic nu o pot valoriza” – exact! In plus, nici nu trebuie. Cat priveste Florensky (l-am mentionat pe Lante de cateva ori) si Bulgakov…ce sa spun… Primul este cumva in centrul atentiei pt. ca a fost lichidat de sovietici, dar Biserica oricum nu i-a acceptat teoriile. Bulgakov? Condamnat, din cate stiu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>