(Intotdeauna m-a amuzat faptul cum, in perioada computerelor, a internetului si a file sharing-ului, este nevoie de o adevarata turma de oameni pentru a analiza opera unui singur om – care a trait intr-o perioada in care in cele mai mari biblioteci ale lumii nu se aflau mai mult de cateva mii de carti: Platon, Homer, Augustin, Toma d’Aquino sau Athanasius Kircher fiind doar cateva exemple…).
Uiiii, ce post uracios si serios a fost asta. A trebuit sa-l schimb de scutece. Jesus…
Mie-mi placea, asa ,,uracios si serios” cum era. In amintirea lui, adaug doua exegeze ale ,,polymath”-ului:
> Joscelyn Godwin, ,,Athanasius Kircher, A Renaissance Man And The Quest For Lost Knowledge”, Thames and Hudson Ltd., London, 1979.
> Paula Findlen editor, ,,Athanasius Kircher: The Last Man Who Knew Everything”, Routledge, New York, 2004.
Cat despre celalalt post, fiecare l-a trait asa cum a putut, a vrut si a stiut…
The Party, Peter Sellers.
@ cinemavictoria:
Bazingaaaa.
Tied to the Tracks.