Amos Funkenstein

Anul acesta se implinesc 15 ani de la moartea unuia dintre cei mai mari ganditori si profesori ai mileniului trecut: Amos Funkenstein.

L-am descoperit pe Amos cu destui ani in urma cand, aflandu-ma intr-un mediu extrem de opresiv intelectual si spiritual, cartile sale ma ajutau sa sar gardul si zidurile stabilimentului represiv fara a fi surprins de paznicii neadormiti care strajuiau, necontenit-aceeasi, imprejurimile. Imi era groaza sa-i inchid fabuloasa Teologie si imaginatie stiintifica deoarece acest lucru coincidea cu intoarcerea in groapa fara adincime a realitatii de zi cu zi. Am citit aceasta carte de zeci de ori, sfarsind prin a-i vedea micile defecte si goluri, lucru care nu ma poate decat onora. Caci, in cazul unei asemenea intreprinderi de o magnitudine  aproape supra-umana, golurile si lipsurile sunt ca niste sertare goale pe care, daca te incumeti sa le tragi, trebuie sa-ti asumi imensa responsabilitate de a le umple – macar la fel de bine ca cele deja umplute de autorul respectiv.

Alaturi de un alt op de aceeasi magnitudine intelectuala – cartea benedictinului Lafont, O istorie teologica a BisericiiTeologia… lui Funkenstein adauga noi si noi conexiuni care, odata realizate, ne ofera o intelegere mult mai profunda a lumii contemporane si a provocarilor sale, intelegere de care ne vaduvesc majoritatea “analistilor”, “filosofilor” si “ganditorilor” contemporani.

At the time of his death, he was working on a multivolume study of the social and cultural context of knowledge in Western history since antiquity [aici].