Daca ar fi sa aleg doua secole pe care le prefer din istoria intelectuala a Europei, m-as opri, fara ezitare, la doua: XII si XVI.

In secolul XII incep sa se arate zorii asa numitei Renasteri paleologe, iar scriitori si filosofi ca Ioan Tzetzes, Eustatie al Tesalonicului si Teodor Prodromos acum isi scriu operele (sincer sa fiu, mi-ar fi placut sa trec aici si pe Psellos si Enciclopedia Suda). Cel mai interesant dintre aceste personaje, ramane monahul si arhiepiscopul Eustatie.

Intotdeauna m-a fascinat curiozitatea intelectuala, cu atat mai mult cu cat aceasta s-a incarnat in personaje cum este Eustatie. Chiar daca facea parte din randurile elitei ecclesiastice, aceasta nu l-a impiedicat ca, pe langa omilii, epistole de devotiune crestina si tratate de teologie, sa lase posteritatii si comentarii la Homer, Pindar si Dionisie Perieghetes, dovedind solide cunostinte de limba greaca antica si clasica, de gramatica si metrica, de istorie si critica literara. Diferenta majora dintre acesta si personaje ca si Clement Alexandrinul este ca, prin scrierile sale, el nu a incercat sa prezinte lumea greaca ca si typos al celei crestine (cum a facut Clement si cei din scoala sa), ci a prezentat niste opere asa cum sunt, in toata splendoarea lor, comentandu-le si analizandu-le in cel mai pur spirit enciclopedist si erudit (cum a facut Fotie, un pic mai devreme, cu a sa Miriobiblion).

Secolul XVI nu cred ca mai are nevoie de nici o prezentare. Da Vinci, Luther, Holbein, Bacon, Bruno etc sunt doar cateva nume. Printre acesti corifei, impresioneaza Marc Antonio della Tore, un umanist si enciclopedist veronez, prieten cu da Vinci, Nicolo d’Arco, Fracastoro, Pierio Valeriano, Paolo Giovio etc, etc. Mort foarte tanar, locul sau de odihna este un magnific exemplu de renastere a vechii lumi grecesti, intre sculpturile prezente aici intalnindu-se zei, divinitati si intelepti greci cu care Antonio spera sa se (re)intalneasca pe Campiile Elizee.

Secolul XXI? Pe cand o a treia Renastere?

Nu pot decat sa sper ca ultimile cuvinte rostite de Antonio pe patul de moarte, se vor implini (si) astazi:

“Magna morienti mihi consolatio futura est!”