A doua oara

Mda… Si cand le spun astora de la Uni’ ca daca vor sa inteleaga pe ce lume traiesc sa puna mana si sa citeasca Parintii, imi zic ca-s nebun si fundamentalist. Da’s fani Foucault? Is! Big time! Foucault in sus, in jos, fap fap fap.

Sa recunosc: prin el am reajuns la Parinti. Prin el si prin Peter Brown. Ambii niste tipi super, dar “incompleti” – Parintii “bizantini” sunt aproape absenti din analizele lor. Peter Harrison implineste treimea, continuand sa incurajeze lipsa. Incerc, dupa puterile-mi, sa umplu cateva din aceste fisuri.

> Michel Foucault and theology: the politics of religious experience.

5 thoughts on “A doua oara

  1. probabil ca respectivele chestiuni – si modul in care pot fi intelese si atinse – pot fi esentiale pentru unii.

    in ce ma priveste, oricat de sacaitori ar fi, nu cred ca o sa ma apuc eu vreodata sa pun in practica ce spun ei pe acolo, lol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>