Pe Roy Stuart l-am descoperit când a aparut giganticul album “The Fourth Body” la Taschen. Am fost destul de impresionat, mai ales ca acesta continea si un DVD cu filmul omonim, plus o multime de extra-uri. Prima impresie?

Este greu a-l descrie pe Roy în câteva cuvinte sau într-o singura limba, având în vedere ca în filmele sale se vorbeste în engleza, în franceza si în germana. Totusi, am sa încerc.

A fost odata ca niciodata un fotograf de moda. Adica meseria lui era sa fotografieze haine care stateau pe niste umerase miscatoare, aproape umane. Dar acestea nu contau foarte mult. Atentia trebuia sa se îndrepte, în primul rând, asupra produsului si abia dupa asupra umerasului. Nu-i asa? Era important totusi ca suportul sa fie frumos, atragator, unduitor… caci haina se va vinde mai bine! Dupa un timp insa, a inceput sa se întâmple ceva straniu: fotograful auze un strigat de ajutor, slaaaab, timid… La început a crezut ca aiureaza, ca e din cauza oboselii. Nu a spus la nimeni nimic si si-a continuat vechea-i meserie. Dar strigatele nu încetau. Nu stia de unde vin: din el însusi? Din strada? De la vreun corp zidit in peretii studioului? A început sa cerceteze cu atentie, lipindu-si urechea de ziduri, de ferestre, de usi, de podea… Nimic! Tremurând, a luat din nou în vizor hainele frumoase, unduitoare… scumpe. A încercat sa nu mai auda, sa nu mai dea atentie dar… fara sa reuseasca. Ani de zile a cautat, întrebat, meditat: de unde vin aceste strigate de ajutor, atât de slabe? Nimeni însa nu auzea nimic.

Când se astepta mai putin, a descoperit ceva extraordinar, care i-a schimbat viata: ca acele sunete mici, slabe, jalnice, care cereau ajutor de atâta timp, veneau de la umerase! Cine s-ar fi asteptat… A fost o revelatie! În acel moment si-a dat seama ca acestea au viata în ele, ca se pot misca singure, ca… sunt fiinte umane pline de frumusete, mult mai mare decât cea a hainelor care atârnau deasupra…

S-a hotarât sa porneasca o cruciada, una dedicata eliberarii umeraselor de sub apasatoarea domnie a stofelor, a nasturilor, a buzunarelor, atelor, tivurilor, pliurilor… Nu a fost usor dar, în timp, dupa multe lovituri primite, batalii pierdute, a reusit ceea ce si-a propus: sa elibereze corpul si sa ne anunte ca, în lume, nu exista doar haine, accesorii, Prada, Versaci, vitrine, lumini colorate, ci si persoane, oameni care au un corp, care sunt acel corp (îngropat de multe ori sub maldare de voaluri)…

Astazi, Roy Stuart, fotograful-cel-viteaz, este unul dintre cei mai bine vazuti din breasla sa. Lucrarile sale sunt expuse nu doar în saloane private, ascunse, bunkare, ci si în cadrul marilor studiouri din întreaga lume, filmele sale cunoscând si ele un succes din ce în ce mai mare.

Georges Bataille scria: “Sexualitatea animalelor difera de cea umana prin aceea ca nu este limitata de taboo-uri. Este de datoria erotismului ca aceste toboo-uri sa fie depasite”.

Roy Stuart la librairia Taschen din Paris