Monthly Archives: October 2011

Urland la Luna

Cateva cratere lunare ce poarta numele unor savanti iezuiti (astronomi, matematicieni). In ordine cronologica:

Christopher Clavius (1538 – 1612)

Matteo Ricci (1552 – 1610)

Giuseppe Biancani (1566 – 1624)

Georges Furner (? – 1643)

Adam Tanner (1572 – 1632)

Christoph Scheiner (1573 –1650)

Charles Malapert (1581–1630)

Mario Bettini (1582 – 1657)

Denis Pétau (1583 – 1652)

Gerolamo Sersale (1584–1654)

Niccolò Cabeo (1586 – 1650)

Niccolò Zucchi (1586 – 1670)

Johann Baptist Cysat (1587 – 1657)

Hugh Sempill (1589 / 1596 – 1654)

Christophorus Grienberger (1561 – 1636)

Giovanni Battista Zupi (1590 – 1650)

Georg Schomberger (1597–1645)

Giovanni Battista Riccioli (1598 – 1671

Athanasius Kircher (1601 / 1602 – 1680)

Jacques de Billy (1602 – 1679) > one of the first scientists to reject the role of astrology in science. He also rejected old notions about the malevolent influence of comets.

Théodore Moret (1602 – 1667)

André Tacquet (1612 – 1660)

Francesco Maria Grimaldi (1618 – 1663)

Ruder Boškovic (1711 – 1787)

Christian Mayer (1719 – 1783)

Maximilian Hell (1720 – 1792)

Francesco de Vico (1805 – 1848)

Pietro Angelo Secchi (1818 – 1878)

Fényi Gyula (1845 – 1927)

John Georg Hagen (1847 – 1930)

Franz Xaver Kugler (1862 – 1929)

Johan Willem Jakob Antoon Stein (1871 – 1951)

Paul A. McNally (1890–1955)

Sacru & “profan”

Stiti. A fost odata ca niciodata un matematician rus. Nikolai Lobachevsky. Si rusnacul asta a spus la un moment dat o chestie foarte desteapta:

There is no branch of mathematics, however abstract, which may not someday be applied to the phenomena of the real world.

Profan… Dupa opinia lui Lante, “profanul” nu este altceva decat proiectia socio-economica a unor modele cognitive considerate, sau nu, ca fiind sacre. Profanul nu ascunde, ci exprima. Traduce. E adevarat ca o face mai lent decat productia de sacru. Spre exemplu, in crestinism, au trebuit sa treaca ceva ani pana la crearea unui sistem cosmic care sa urmeze liniile ideologice ale respectivei ideologii (multumita, printre multi altii, lui Copernic, Galileo, Newton – savanti crestini). Ironically enough, respectivul model a intampinat greutati in implementare tocmai de la cei care ar fi trebuit sa-l sustina si sa de-a cu piciorul celui pagan (aristotelic-ptolemaic, aka pagan). Biserica catolica… Da.

Ce era-ul (in constructie)

Dap… M-am intors acasa dupa o zi de munca. Lucram la fabrica de produs infailibilitati. Acolo lucram, alaturi de o gramada de oameni. Oamenii stateau in gramezi acolo. In movile. Printre gramezi ma strecor eu si incerc sa identific unde incep si unde se termina.

Nu e usor sa produci O infailibilitate. E un intreg proces la care se lucreaza enorm de mult timp. Enorm de mult. De aceea cei care reusesc sa primeasca un job acolo sunt siguri ca nu vor fi dati afara prea curand. Sau oricum, nu inainte de a produce macar O infailibilitate.

Acolo am lucrat.

Nu reusisem sa produc nici o infailibilitate. Altii produceau pe banda, rulanta: adevaruri politice, stiintifice, religioase. Adevarurile trebuiau rulate, iar miezul pastrat gol. Teribil ce veselie era acolo. Iar eu eram trist ca o aspirina neinghitita. De ce nu imi iesea?! Cum altii puteau, iar eu nu? Era mai important “cum-ul”, sau “de ce-ul”? Vroiam sa stiu, iar cu ceea ce aveam sa aflu sa rulez prima mea creatie: un mod infailibil de a crea infailibilitati.

A durat prea mult…

Mi-am dat seama, dupa cativa ani, ca, de fapt, ceea ce produceau ei nu erau infalibilitati. “Cineva”, o movila, crease una, odata cu fabrica. Noi, ceilalti, produceam variatiuni. Era o concluzie taboo.

Pentru a fi angajat, nu trebuia sa te indoiesti. Trebuia sa crezi!

La fabrica nu exista miezul noptii. Miezul zilei. Miez de paine. Nu.

Copernic si mormantul (ne)gasit

Citeam azi:

Copernicus a lasat sa i se scrie pe mormânt aceste cuvinte pline de umilinta: “Eu nu cer harul ce l-a primit Sf. Pavel, nici favoarea de care s-a bucurat Sf. Petru, ci implor numai pe aceea care a fost acordata talharului din dreapta”.

Citat de la IPS Ioan Ploscaru.

“Wow!”, mi-am spus. “Asa a lasat? Tipul asta chiar a fost awesome.” Dupa ce m-am dezmeticit din imposibila aiureala metafizica, am spus: dap, a lasat. Dar unde a lasat? Unde?! IPS-ul nu ofera nici o trimitere. Jale. Sa cautam… Caut. Nimic. Sa mai cautam! Ca vorba aia, citeaza IPS-ul, sursa de necontrazis, infailibila. Pai!

Nu disperam! In aceeasi carte, cateva pagini mai tarziuuuuuu:

Deci: Non parem Pauli gratiam requiro, Veniam Petri neque Posco, sed quam In crucis ligno dederas latroni, Sedulus oro.

Pe forumul matematicienilor, aflam si mai muuuuulte amanunte:

se pare ca versurile apartin lui Papa Pius al II-lea si au fost gasite printre hartiile lui Copernic. Au fost (versurile) mentionate / publicate de Ernst Zinner in Entstehung und Ausbreitung der Copernicanischen Lehre (Erlangen, 1943), p. 245.

Si uite asa am gasit unde a lasat preotul (?) catolic respectiva inscriptie. Ulalaaaaaaaaa!

Problema e ca nicaieri nu am gasit ca respectiva poezioara ar fi fost destinata de Copernic sa-i fie pusa pe mormant. Teribil!