Monthly Archives: September 2011

In comun

Chestii citite si descoperite.

Pana acum identificasem 2 elemente fundamentale in structura de baza a crestinismului care au condus, incet, dar sigur, la imaginea pe care o are lumea contemporana. Cu ceva timp in urma am identificat un al treilea: dogma creatiei ex nihilo. Iata cum prezinta Andrew Louth, in cartea sa Originile traditiei mistice crestine, respectiva chestiune si implicatiile pe care le-a avut:

+++

Invatatura creatiei ex nihilo a avut implicatii profunde pentru teologia dogmatica si mistica. A ridicat probleme fundamentale privitoare la schema de gandire platonica. In platonism si, pana la un nivel, la Origen, contemplatia reprezenta un principiu unificator. In spatele acesteia statea ideea platonica a inrudirii sufletului cu divinul > ea facea posibila contemplatia si se realiza in contemplatie. Dar o asemenea idee despre inrudirea sufletului cu divinul a fost distrusa de dogma creatiei ex nihilo. Aceasta implica faptul ca separatia ontologica fundamentala este intre Dumnezeu si creatura, de care tin in final atat sufletul, cat si trupul. Sufletul nu are nimic in comun cu Dumnezeu; nu exista nici o inrudire intre el si Dumnezeu… In crestinism, contemplarea nu mai poate realiza o inrudire cu divinul, caci o astfel de inrudire nu exista. Odata inteles acest lucru, aceasta premisa particulara a invataturii contemplatiei la Origen e indepartata. La Atanasie, reactia impotriva lui Origen devine evidenta mai ales in Despre Intruparea Cuvantului… Afirmarea clara a invataturii creatiei ex nihilo, care, incepand cu Atanasie, devine o premisa acceptata in teologia patristica, a dezvaluit un abis ontologic intre Dumnezeu si creatura si, a fortiori, intre Dumnezeu si suflet > o ruptura totala cu traditia platonica. Atanasie nu neaga ca intre Dumnezeu si suflet exista o similitudine reala. Ceea ce neaga, si impreuna cu el intreaga traditie patristica, e existenta unei inrudiri naturale intre cei doi. Abisul dintre creat si necreat va fi subliniat si mai radical la Grigorie de Nyssa, el fiind atat de imens incat sufletul nu are absolut nici o posibilitate sa treaca peste el.

+++

Cateva ganduri pe marginea textului de mai sus:

– nu a existat niciodata un asa numit platonism crestin sau, daca a existat, a fost eradicat inca din fasa.

– nu a fost nevoie de aparitia jansenismului sau a protestantismului pentru ca abisul dintre om si Dumnezeu sa devina vizibil.

– e falsa paralela dintre nihilism si Occident, asa cum e falsa si cea dintre Augustin si doctrinele radicale catolice sau protestante. Radacinile acestor “devieri” si, implicit, a nihilismului contemporan trebuie cautate in aberatia istorica numita Niceea – care a dogmatizat, printre altele, doctrina creatiei ex nihilo.

– dupa Despre Intruparea Cuvantului, nicaieri in scrierile alexandrinului Atanasie nu mai apare ideea contemplatiei. Tocmai de aceea astfel de idei au fost dintotdeauna privite cu suspiciune in lumea crestina, mediile in care ele putand lua nastere (monahismul) fiind tinute sub observatie atenta. In Viata lui Antonie cel Mare abia daca se face vreo mentiune la theoria (susceptibila de evagrianism), iar exemplele de structuri monahale au fost intotdeauna cele centrate pe munca si obedienta absoluta (Pahomie / Teodor Studitul). Miscarile susceptibile de mistica / pietisme (cea achimita de ex.) au fost ori “ajutate” sa cada in uitare, ori prezentate ca “marginale” (palamismul sau Simeon Noul Teolog) In Occident modelul a fost continuat cu succes (vezi persecutiile iezuite impotriva misticilor, excelent redate de Michel de Certeau in a sa Fabula mistica).

– lipsit de o metafizica / mistica reala (tocmai (si) din cauza acestei separatii radicale introdusa de dogma creatiei ex nihilo), crestinismul a dezvoltat incet, dar sigur!, o “manie proletara de a reduce natura la infra-divin” – ca sa folosesc excelenta expresie a unui amic – totul degenerand intr-o nebunie empirico-cantitativa in care existenta apartine doar masurabilului.

Cateva zile

In cateva zile, Lanternativa va implini 4 ani. 4 aaaaaaaaaaani! Sper sa ramana si pe viitor acelasi blog ciudat si neprietenos. Si cu cititori putini. Din ce in ce mai putini.

Si cu muzici de neascultat. Minimalist. Texte de necitit.

Din nou Bizantul

Legat de traditia imnografica bizantina este si costumul pe care psaltii il purtau in timpul oficiilor liturgice:

Ioan Kukuzelis reprezentat in costum de proto-psalt

intr-un manuscris din sec. XV

Recent am descoperit un performance al corului Romeiko care, alaturi de scoaterea la lumina a unor compozitii prea lung uitate, a reconstruit, pentru prima data, si costumele traditionale pe care le purtau cantorii bizantini:

________

The cantors (psaltes) wore wide-brimmed hats (skiadion) or tall “bullet” hats (skaranikon) and dressed in special cloaks (kamision and phelonion) girded with a belt (sfiktourion).  This cantors’ costume tradition was lost after the Fall of Constantinople in 1453 leaving the cantor dressed only with a black robe (rason) of the Eastern Church. However, for the first time since the Fall, Yorgos Bilalis has joined forces with costume designer Fatima Lavor-Peters to recreate these Byzantine vestments as they are described in several treatises or depicted on Byzantine frescoes and manuscript miniatures.