Daily Archives: 11 March 2011

Yohji Yamamoto – PAFW 2011

Astazi am avut o discutie extrem de interesanta cu cativa amici despre fashion journalism. O lume absolut magnifica, una in care teatralitatea liturgica a perioadei pre-moderne, incarcata de simbolism, nu a incetat sa existe. Dimpotriva. Binecunoscuta pentru indarjirea animalica, ba chiar oculta*, cu care isi pastreaza secretele, pentru pasiunile si tensiunile vulcanice dezlantuite intre casele mai mult sau mai putin celebre de moda, aceasta casta quasi-monastica hotaraste destinele mapamondului mai mult decat reusesc sa o faca pana si cei mai talentati politicieni sau capetenii religioase.

Continue reading Yohji Yamamoto – PAFW 2011

Marcel

Cum se face ca majoritatea celor mai influente – ce-o mai insemnand si asta – bloguri de design / politica / economie / you name it provin din US sau spatiul anglo-saxon.

Trecand peste conspiratia iudeo-masonica (cea mai valida!), cauzele fenomenului sunt multiple si, in fond, au de-a face, in primul rand, cu nevoia / dorinta fiecaruia de a fi recunoscut. De a fi recunoscut ca si existenta si pentru ceea ce face. Cand toti sunt egali, nevoia asta devine fundamentala (explic mai jos, pe scurt). In al doilea rand, e munca pe care fiecare este dispus sa o investeasca in propria-i activitate. Sunt abonat la cateva dintre cele mai importante – ce-o mai insemnand si asta – sit-uri / bloguri de design / economie la ora actuala. Cateva dintre ele le urmaresc de ani si am observat un lucru comun … nup, doua lucruri comune: majoritatea au inceput singuri + majoritatea investesc in ceea ce fac acolo o cantitate incredibila de timp si alte resurse.

Fiind o prezenta noua pe FB – dap, am sa scriu si despre ce m-a manat acolo – a trebuit sa ma pun un pic in ordine cu traditiile “casei”. Printre multe alte chestii – care mai de care mai teatrale (termenul nu are nimic ironic! as fi putut folosi liturgic…) – am vazut una care chiar m-a facut sa pufnesc in ras. Cica: one day without Facebook. Acum, daca stam si ne gandim un pic la cine sunt cei care au scornit o asemenea sarbatoare – pe care, by the way, (si) o gramada de romani s-au grabit sa o bifeze – ajungem la o concluzie interesanta. Sunt cam aceeasi pe care i-am mentionat mai sus… Ei, da! Cei care stau pe siturile  / blogurile lor non-stop, cei care nu stiu altceva, ca si subsemnatul: work hard! work hard! work hard! and MAYBE God will help you. Sunt cei care creeaza curente / mode / pasiuni / scoli / impact real si nu de cafenea. Aka la nivel global. Si ai nostrii ca brazii – traditionalisti si nationalisti si ortodocsi – urla ca vin americanii si ne IMPUN standardele lor! Le IMPUN! Ne impun sarbatorile lor / modele lor / viziunile lor / magazinele lor / porn-star-urile lor! Noi nu vrem, dar ei ni le impun pana la urma. Nu vreau defel sa fac o critica a blogosferei romanesti, fereasca Cel-de-sus. Deloc. Ceea ce vreau sa spun este ca in spatele acelor  IMPUNERI despre care vorbeste toata lumea exista un volum enorm de munca. Enorm. Munca si resurse. Bloguri care se up-date-eaza de 10 ori pe zi cu articole noi, cu informatii, cu link-uri. Nu or fi toate brilliant scrise si, da, poate ca  majoritatea sunt pentru turma. De aceea poate si au atata succes. Da, dar NOI nu suntem turma. Nuuuu… Nu ne coboram.

Adevarul e ca, cu extrem de putine exceptii, toti suntem turma. Nu stiu cati dintre noi isi permit – la modul regulat, spun, nu ca a economisit o viata sa poata sa doarma o noapte la Ritz, ca asta a fost visul lui ever! – sa manance din portelanuri cu stampila de la / sa conduca un / sa poarte un ceas de la / sa incalte pantofi handmade de… Aaa, nu asta te face elita… I see… Ok, nu asta. Dar ce te face? Viata spirituala? Mmmm? Nu cumva avem aici o contradictie in termeni? Ce te face elita? Sangele? Mostenirea de la matusa si putreda si bogata din Anglia de-care-nu-stiai? Fluturarea cu carnetul de membru de partid de dreapta – ups, cred ca era cealalta directie si era vorba de scrisori! – pe la reuniuni neo-conservatoare / neo-liberale in care criticam spalarea de creier comunista, propunandu-o in schimb pe cea liberala, varianta Bucuresti? Ce te face elita?

Viziunea despre lume a protestantilor este una foarte simpla si se poate reduce la urmatoarea fraza: nimeni nu-i mai bun decat celalalt. Asta a schimbat Europa. Si asta continua sa schimbe lumea in continuare. Doar ca astazi, lupta se da intre cei care nu-s mai buni decat celalalti si…ceilalti.

Official blog

P.S. Si FYI, nimeni nu impune nimic. Asta e marea tarfa capitalista: nu impune nimic, nimanui. Vreti sa va tineti martisoarele post-pre-pagan-crestin-regionale si Valentinii locali? Cine naiba va opreste?! Cel mai bun, invinge. Si nu poti fi bun fara sa convingi breasla de acest lucru! Ceea ce inseamna, iarasi, munca. MUNCA.