Monthly Archives: November 2009

De ce nu imi place ca imi place (I)

Mie nu mi-a placut niciodata ca imi place Tim Burton. De fiecare data cand le spuneam amicilor: Bai, ce tare e Tim!, tipii imi spuneau: Bre, esti un emo, tip indie, prost! Cu alte cuvinte: de vrei sa nu fii, oficial, in rand cu lumea, tre’ sa iti placa Tim. Obligatoriu. Si sa spui acest lucru cu glas tare, amicilor. Vor sti ei sa-ti ofere pilula potrivita.

Descoperirea acestui fapt, ca a-ti place Tim te scoate din randul normalilor, mi-a produs un sentiment de vinovatie crasa. Asta pe langa cele pe care deja le aveam. Ma simteam vinovat ca imi place Tim! Vinovat tare, nu asa… Si am inceput sa ma antrenez sa il urasc. Mi-a venit greu – inca imi mai vine. Nu-mi fac exercitiile in fiecare zi si nici macar in fiecare saptamana. Mi-am scos chestiile lui din biblioteca si mi le-am bagat in dulapiorul cu cheita. Am ridicat draperiile de la Ferestre – mai ales de la cea de la care se vedea vecina. Vecina avea 80 de ani si eu eram indragostit de dansa – de aia lasasem draperia jos. Mi-am revizuit colectia de jurnale intime, mancand toate paginile compromitatoare. Adica… Bun.  Am inceput sa-mi cumpar doar CD-uri scoase la Virgin. Dupa, m-am reprofilat pe WMG. Am mai facut si alte chestii, dar nu vi le mai spun. Prietenii ce ma vizitau au observat schimbarea – minus faptul ca afisul cu Dracula a lui Coppola de pe perete nu disparuse. Pfui, ce bine… – si m-au batut, prieteneste. Pe spate. In secret insa, Tim continua sa imi placa. Vina continua sa imi invenineze venele. Dintr-un emo exterior, ma transformasem intr-unul interior. Intr-un emo lichid. Cu hainele specifice cusute pe dinlauntru. Cu parul vopsit crescut pe interior.

Frecvente de inceput de secol

Asa cum exista colectionari de radiouri, asa exista colectionari de pocnituri, paraituri, fasaituri, de intre-posturi, de frecvente ce nu mai exista, de “misca antena mai la stanga, mai la stanga, maaai”, de “taci din gura ca nu aud ce spune!”, de “iar s-a rupt ata de la frecventiometru”, de “ce faina e luminita aia verde din dreapta sus! Pot sa o ating? Nu!”, de “Afganistan?!”, de “unde mai repara asa ceva?!”, de “mai sterge si tu radioul ala de praf” si de multe altele.

Continue reading Frecvente de inceput de secol

Categoria fereastra

Rudolf Schwartzogler implineste 40 de ani de la nasterea intru sinucidere (1969).

…the real cause of Schwartzkogler’s death was that he plunged to his death by jumping out a window while obsessed with Yves Klein’s photomontage “Leap into the Void“, which falsely depicted Klein jumping from a second story window. In either account, Schwartzkogler’s death was a violent act inspired by his immersion in the aesthetic…This incident inadvertently created an aesthetic mythology in which suicide is hailed as the ultimate performance art, the completed sacrifice.

A te arunca pe fereastra inseamna a o face, violent, pe’a ratatul.

Foto – Lanternativa

Gelsomina

In Finlanda a inceput sa ninga cu urlete, cu scrasnete, cu… O zi, e minunat. O saptamana, limita de rezistenta. O luna, infernul. Sase luni, Vidul.

Pekka PT este mentorul din spatele proiectului de HN / PE numit Gelsomina. Incercati sa ascultati acest album, numit Nostalghia, de doua ori, consecutiv, integral. Cu boxele aproape de maxim. Senzatia pe care o veti avea la un moment dat va fi cea de Vid, de un Nimic din care nici macar o noua Creatie nu mai poate lua fiinta. Nici un album de BM nu se poate compara cu asa ceva (dupa opinia’mi). Oricat de violent ar fi, curentul BM este format din trupe – chitaristi, basisti etc. Oameni, vezi oameni miscandu-se. Ii auzi respirand, injurand. Ii vezi transpirand, sangerand. Scena PN / HNW / PE / nu contine oameni. Chiar daca din fundal auzi urlete sau zbierete acestea sunt doar niste biete sunete aditionale, strivite sub puterea zgomotului electric. Nihilismul electric depaseste usor orice alt nihilism / revolta umana. Dupa o seara petrecuta la un concert live de PE / HNW, BM-ul ti se va parea un biet gangurit adamic si nu scrasnetul luciferic.

__________

Cred ca din aceasta cauza Adam & Co. a fost alungat din paradisiaca gradina: a fost aflat incapabil chiar sa si blasfemieze, adica sa-si asume, mandru, actul. Un dobitoc notoriu care, impreuna cu nevasta’i semi-adulterina si zoofilica, nu au putut face mai mult decat sa arunce vina unul pe altul si, intr-un sfarsit, pe sarpe. Mi se pare normal sa trimiti astfel de tembeli sa lucre pamantul pentru tot restul zilelor lor. Cred ca as fi procedat exact la fel… Caci cine nu este capabil de Blasfemie, nu va fi capabil nici de Binecuvantare.