Monthly Archives: September 2008

Sithwomb

Un proiect polonez de DA / Deep drone. Sper sa ma ajute sa traiesc o viata lipsita de inspiratie.

> Intreg albumul Chagras Hegemony, here.

_______

Cu ani in urma, am prezentat aici Sistrenatus:

Noua fata a agalmatophiliei

O anti-muzica a carui rol este de a încetosa, de a reduce la minim distanta ce separa pe om de propriul sau abis, de propria sa creatie, de a-l ajuta sa se aseze nu fata în fata cu el însusi ci cu rodul mâinilor sale. Privirea joaca aici un rol fundamental, la fel de important ca si auzul. Nu este de ajuns sa asculti angrenaje ce par a nu se mai opri vreodata – ce sunt create a nu se mai opri vreodata – ci esti dator sa le sustii miscarea, sa le ungi, sa le mângâi, sa le rogi la infinit, sperând ca, într-un târziu, vei asista la aparitia Divinitatii pe un deasupra imposibil de localizat, dar atât de vizibil încât nu va mai ramâne nici un spatiu între Tine si Ea.

Harlow MacFarlane se ascunde în spatele acestui proiect cu tenta politeistica – Sistrenatus. În primul capitol al imposibilei sale evanghelii ne povesteste despre vremurile, timpurile în care notiuni ca revolutie industriala sau industrie revolutionara sunt de mult apuse. Nu suntem decât ramasitele tremuratoare, neunse, ale unui viitor antic, primitiv, în care agresivitatea copuleaza frenetic cu atmosfera pestilentiala a istoriei. Ne nastem noi, viitorii si trecutii, cei care nu mai avem oroare decât de un singur lucru: întâlnirea cu omul!

Ascultati Sistrenatus si luati aminte: nu este de ajuns a fi om pentru a mangaia lucrul mâinilor tale.

De ce si cum îl pute(a)m iubi pe Kafka (I)

Kafka a fost un geniu, asta o stim cu totii. Aveti grija însa: sa nu cumva sa cititi vreodata ce a scris Kafka, ci ceea ce au scris altii despre el.

Ceea ce ma enerveaza la micutul nostru pre – emo este ca, pe lânga setul infinit de întrebari, nedumeriri si angoase ale pacatoasei noastre existente zilnice, el a mai adaugat vreo câteva sute. Asta e… De acum este prea târziu sa mai putem repara sau ascunde ceva. Raul a fost savârsit, doamnelor si domnilor. Mergeti în pace la casele voastre si plângeti pentru ca a existat un astfel de om, o astfel de pata pe (i)maculata noastra constiinta.

Au trecut anii si, iata, am ajuns în epoca blog-ului, a ultimului Nokia, care are optiunile vorbeste în plus / vorbeste singur / vorbeste degeaba, a democratiei culturale. Ce s-ar mai putea inventa?

Animatie

> Koji Yamamura – Ein Landartzt:

> Dumala Piotr – Franz Kafka:

Muzica

> Max Richter – The Blue Notebooks:

On the Nature of Daylight:

> Philip Glass – Solo Piano (1989).

Primele 5 piese se numesc Metamorphosis, toate fiind inspirate din povestirea lui nea’ Franz. Ascultându-l, ma gândeam: nu cumva geniul nostru, Kafka adic’, s-a inspirat din muzica lui Glass? De ce nu, la o adica? În universul kafkian totul este (im)posibil.

Metamorphosis One:

Metamorphosis Three:

> Lustmord – Zoetrope OST (2002).

Am ajuns si la Lustmord. Aveti grija sa închideti bine geamurile, gazul, sa ascundeti lamele de ras, cutitele de / din bucatarie… înainte de a asculta albumul. Kafka ar fi fost, probabil, unul dintre mega fanii acestui proiect.

În sfârsit cineva a realizat ca Franz nu a scris doar Metamorfoze, ci si Colonia penitenciara. Rânjesc gândacii din bucatarie.

The Cell:

Jacques Rivette – La belle noiseuse [1991]

O posibila definitie a magicianului: cel care reuseste, in orice imprejurare, sa mearga direct la esenta. Inzestrat cu o putere de seductie teribila, acesta nu realizeaza intotdeauna nevoile celor de langa el, nu este in stare sa observe multiplicitatea, diversitatea. Ceea ce il tine treaz sunt gandurile sale, analizele care te aduc, pe tine, non-magicianul, in pragul unei crize de nervi. Intr-un tarziu, iti dai seama ca nimic nu-l poate convinge, motiva si, in consecinta, corupe. Si intri in depresie. Asa cum a intrat Emmanuelle Béart.

Charles Matton – Spermula [1976]

Ati vazut vreodata o usa care sa arate ca un sertar? Dar un sicriu care sa arate ca o masa (sicriele arata intotdeauna ca o masa. Ca o masa cu capac)? Un film prost care sa arate ca un film bun? Daca nu, va recomand unul in care puteti admira toate aceste trei chestii si inca multe altele.