MILF

…cum adica: ‘‘se dadea cu capul de pereti’’?! Eu cred ca e invers, asa se explica oroarea asta.

Si arata cu mana sprea ea. Nimeni nu vedea nimic. Ce spunea si ce arata refuzau sa se sincronizeze. Deh…

S-a ridicat si a plecat spre pereti. Deja capul i se obisnuise sa se izbeasca de ei. Cand nu mai putea, era destul sa-si pironeasca ochii in oglinda.

scrum-iera / jart-iera

z

Elias Ashmole – The Institution, Laws & Ceremonies of the Most Noble Order of the Garter (1672).

…si spunea:

‘‘Si ce faci cu cele douazeci si patru de nume ale lui Dumnezeu? Pai citeste Sefer Yetzirah:

Doua Pietre construiesc doua Case. Trei Pietre construiesc sase Case. Patru Pietre construiesc douazeci si patru de Case. Cinci Pietre construiesc o suta douazeci de Case. Sase Pietre construiesc sapte sute douazeci de Case. Sapte Pietre construiesc cinci mii patruzeci de Case. De-aici inainte du-te si gandeste-te la ceea ce gura nu poate spune si urechea nu poate auzi.’’

- Eco, Pendulul lui Foucault.

caramizile drept-unghiulare erau rotunde, ramanand totusi drept-ungiulare.

pe neasteptate

‘‘Dumnezeu e absent. In micul desen cu biserica neagra nu exista Dumnezeu. Era doar ruina scaldata in lumina, nimic altceva. Vintul parea sa fie singura divinitate adorata in sanctuarul pustiu.

Din cand in cand, vantul sufla. In naos, panze zdrentuite atarnand pe pereti se misca pe neasteptate, intermitent, de parca ar fi vii. Fixata pe altar, o cruce fara prada. Lemnul e macinat de vreme, o pulbere fina curge in palmele Botezatorului si pe chipul Mariei. Linga bolta sacristiei, clopotul zace cazut la pamant. Ramas, si el, in vremea apusa. Marele clopot de bronz s-a adancit putin in pardoseala de piatra rosie. Langa el n-a mai ramas decat vestigiul prafuit al unei funii. Pulbere ninsa pe rosul intunecat al marmurei, sunetul lui e pura durere. Daca o pala de vant ar matura solul locului sfant, nu i-ar mai smulge bronzului vreun dangat; vantul ar spulbera, ar risipi restul de funie, fara sa poata vorbi despre ruina din jur, nici despre tinguirea amutita.’’

- P. Quignard, Terasa la Roma.